Evenimentul Istoric > Articole online > Lichidarea unui ministru al Apărării care dorea să scape de Ceauşescu înainte de 1989
Articole online

Lichidarea unui ministru al Apărării care dorea să scape de Ceauşescu înainte de 1989

În 1986, profitând de criza economică din România şi de nemulţumirile din ce în ce mai mari ale populaţiei, dar şi de scoaterea din prim-plan a unor nume cu ştate vechi în Partidul Comunist Român, generalul Ion Ioniţă (fost ministru al Apărării Naționale între 1966 şi 1976), i-a cerut o întâlnire de taină lui Gheorghe […]

În 1986, profitând de criza economică din România şi de nemulţumirile din ce în ce mai mari ale populaţiei, dar şi de scoaterea din prim-plan a unor nume cu ştate vechi în Partidul Comunist Român, generalul Ion Ioniţă (fost ministru al Apărării Naționale între 1966 şi 1976), i-a cerut o întâlnire de taină lui Gheorghe Apostol, fostul contracandidat al lui Ceauşescu pentru preluarea funcţiei de secretar general după moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, în martie 1965.

Apostol fusese marginalizat la rândul său şi ocupa funcţia de ambasador al României în Brazilia. Revenit acasă într-un concendiu, a fost înştiinţat că generalul Ioniţă dorea să aibă o discuţie cu el. Desigur, fostul ministru al Apărării aflase că şi Apostol se regăsea pe lista celor care se săturaseră de regimul Ceauşescu şi căutau orice soluţie pentru a-i înlătura de la pitere pe dictatori.

Generalul ştia că militarii erau nemulțumiți pentru că în loc să facă instrucție, erau scoşi la munci în agricultură sau pe marile șantiere. Astfel, complotiștii sperau să beneficieze de sprijinul Garnizoanei Militare București pentru arestarea familiei Ceaușescu și a colaboratorilor.

„În 1983 am plecat ambasador în Brazilia. În fiecare vară veneam în țară, în concediu.  Și atunci nu eram astâmpărat ! Vorbeam cu unul, cu altul… Împotriva lui Ceauşescu. Vroiam să aflu păreri în legătură cu «desărcinarea» lui Ceauşescu şi modalităţile care trebuiau să fie folosite.

În ’86, când vin acasă într-un concediu de odihnă, aflu că generalul Ioniţă a insistat să mă întâlnească. Şi m-am întâlnit cu el. Şi-am început o discuţie pe problemele interne, probleme politice, economice, sociale, că situaţia e grea în țară, că Ceauşescu face în continuare o politică personală. Că se sprijină doar pe Elena, că ceilalţi sunt nişte mameluci, nu pot să facă nimic. 

«Trebuie să facem ceva )pentru a-l îndepărta pe Ceaușescu)!» «Sunt de acord să facem ceva.» «Până vii în concediu anul viitor, eu mă ocup de ceea ce am putea să facem (sublinia G.A.) pentru a schimba situaţia în ţară.»

Vin în concediu în 1987. Mă întâlnesc, din nou, cu generalul Ioniță. Am ocolit de trei ori lacul Herăstrău. Pe urmă am ajuns în cartierul Griviţa Roşie. În timpul ăsta, mi-a povestit că sunt condiţii favorabile pentru schimbarea lui Ceauşescu prin mijloace militare.

Că are sprijinul unui activ de partid cam de vreo sută de persoane în fruntea căruia se află Iliescu. Şi mi-a mai spus: cadrele de comandă (din armată) din Bucureşti erau gata să acţioneze. Şi principalele elemente din conducerea Securităţii erau de acord cu el. Trebuia  găsit momentul cel mai potrivit.

S-a hotărât ca acțiunea să aibă loc în timpul unei Plenare. Şi mi-a spus şi cum doreau să procedeze: Sediul Comitetului Central e legat printr-un tunel de sediul Consiliului de Stat – Palatul Republicii (azi Palatul Regal). Vor intra în tunel pe la Consiliul de Stat. Ajunși la sediul Comitetului Central sperau să facă inofensivă securitatea (din clădire). 

Apoi urmau să intre direct în Plenară și să-i aresteze pe Nicolae Ceauşescu şi pe Elena Ceauşescu. Aveau deja locul unde urmau să fie transportaţi soții Ceaușescu. În timpul ăsta trebuia ales un nou Birou Politic. Trebuia imediat convocat un Congres al Partidului Comunist Român, care să aleagă un nou Comitet Central.

Schimbări urmau să se facă și pe linia  guvernului. Erau nişte măsuri foarte bine gândite. Am fost de acord cu el. În octombrie 1987, am plecat la post în Brazilia. Mi-a promis că îmi va trimite veste când să vin acasă, ca să particip la evenimentul ăsta. În mai 1988, un securist care lucra la ambasadă a pleacat în concediu. Când s-a întors, la  o la masă tovărăşească, ca un fapt divers, spune: «Generalul Ioniţă a murit!» Vestea asta m-a pus pe gânduri. Va să zică, a fost deconspirat şi a fost lichidat”, a declarat Gheorghe Apostol în interviul care a fost realizat de Ioan Scurtu şi Virginia Călin în 1994 şi care este păstrat în Arhiva de istorie orală.

Registration

Aici iti poti reseta parola