La 3 decembrie 1917, bolșevicii au stabilit legătura cu germanii, iar la 22 decembrie au început tratativele de pace. Aceasta era exact ce doriseră nemții atunci când îl ajutaseră pe Lenin să se întoarcă în Rusia.
Tocmai acest răgaz a fost ținta atacurilor lansate de comuniștii de stânga, Buharin declarând că nu merită efortul, căci răgazul era insuficient pentru a se discuta ce avea Lenin în minte.
„Nu va fi un răgaz, un respiro…, ci va însemna propria noastră distrugere ca avangardă a revoluției socialiste internaționale”.
Țara agricolă de soldați
Printre oponenții lui Lenin s-a numărat și teoreticianul marxist David Riazanov care a amintit că Tolstoi propusese transformarea Rusiei într-o țară agricolă, iar Lenin venea cu sugestia de a face din ea o țară agricolă de soldați: „Și tocmai gustăm roadele unei asemenea politici”.
În replică, Lenin a afirmat că „tratatul nu înseamnă capitulare”, ci este numai o manevră pentru a câștiga timp pentru a salva regimul. Lenin a câștigat la vot cu 30 la 12.
Lenin a făcut în așa fel âncât materialele congresului să rămână secrete. I-a pus pe delegați să semneze un angajament că nu vor discuta despre dezbateri, mărginindu-se doar să afirme că „Congresul este în favoarea tratatului de pace”.
Nu voia să se afle despre criticile la adresa sa, fiind conștient că poporul îl va considera lipsit de patriotism, cu atât mai mult cu cât cu câteva luni înainte fusese etichetat drept spion german.
Lenin a mai propus mutarea capitalei de la Petrograd la Moscova, semn clar de retragere din calea ocupantului german.
Ignorând protestele stângii și ale unor activiști locali, guvernul s-a mutat la Moscova în 10 și 11 martie 1918.
Era un semnal pentru nemți că bolșevicii nu intenționau să-și apere frontierele.
