În conacul boieroaicei Elena Negropontes din Oneşti, generalul Eremia Grigorescu a fost copleşit de atenţia acesteia, probabil că şi de tinereţea ei, fapt pentru care s-a îndrăgostit lulea de cea alintată Lelo în celebra familie a Negropontilor.
Mai tânără cu aproape 20 de ani decât generalul şi soră a viitorului primar de Mărăşeşti, bogatul şi faimosul George Ulisse Negropontes, cel care primea la aniversări, drept cadouri, cai de rasă în valoare de milioane de franci, Lelo a reuşit să-l determine s-o uite pe prima soţie, Elena Arapu, la acest lucru contribuind şi copilul pe care cei doi l-au conceput în vâltoarea evenimentelor şi care a venit pe lume la 20 decembrie 1917.
Despre frumuseţea boieroaicei părerile erau împărţite, cel mai indicat argument să facă lumină în această chestiune fiind reprezentat de declaraţia norei sale, Ariana Negropontes în cartea „Exilul interior-Dan Er. Grigorescu Negropontes”.
Elena Negropontes „avea o frumuseţe mai sălbatică. Era cam băieţoasă, trăia mai mult la moşiile familiei, unde mergea la vânătoare. Era mai puţin atrasă de viaţă mondenă.
A umblat călare până spre bătrâneţe. Călărea amazon îmbrăcată în rochie şi stătea pe cal într-o parte. Cred că Generalul Eremia a fost fascinat de ea”, menţionează Ariana în cartea amintită.
Aprigă
Şi aceasta nu este singura care consideră că Elena Negropontes nu era foarte frumoasă , dar era extrem de aprigă , ca dovadă că moşiile stăpânite în judeţele Bacău şi Tecuci, azi Galaţi, erau administrate cu mâna de fier şi cu profit pe măsură.
În Monitoarele Oficiale ale vremurilor vechi figurează de multe ori cu citaţii în judecată penală ale celor care îi încălcau drepturile, fie că tăiau din pădurile vaste de la Oneşti, fie că-i furau produsele agricole de la Iveşti.
Aşa că, hotărâtă şi cu situaţie bună nu avea cum să-l lase indiferent pe marele Eremia Grigorescu, care a şi luat-o de soţie în anul 1918, renunţând la vechea lui familie, la soţia devotată care l-a ajutat în carieră şi, totodată, slăbind legăturile cu cei patru copii pe care-i aveau.
După numai un an, generalul a murit răpit de o boală infecţionasă, mai ne spune povestea Elenei Negropontes nora ei.
