Pe grupul statuar de pe faleza din Techirghiol (foto) se spune că un orb, Techir, și măgarul său au intrat, orbecăind, în lacul din localitate, iar asinul nu a mai vrut să iasă o bună bucată de vreme.
Îl înhamă pe Belghir la cotiga cu două roți și plecă să-și caute vindecarea.
Când l-a vazut, hogea Geambec l-a salutat cu „Bine-ai venit, umbră a trecutului negru”, cunoscându-l prea bine pe Techir și aflând că venise să afle de la Allah o cale de ajutor pentru un păcătos precum fusese, a oftat din rărunchi, deschise Coranul și apoi îi spuse:
„În Coran scrie că bătrânii şi neputincioşii se pot vindeca cu iubirea copiilor, cu grija nevestelor sau cu adevărata prietenie a celor de mai aproape…”
Techir deznădăjduit îl roagă să mai citească o dată căci el, nu mai are pe nimeni, nici femei, nici copii și nici prieteni.
Hogea Geambec îi raspunde:
„Mai scrie, că pentru a ţi se uşura durerile, să te laşi în voia, în drumul şi în dragostea acelei fiinţe pe care o ai mai aproape”.
Techir îi mulțumeste pentru sfaturile sale și adaugă mâhnit:
„Nefericirea şi bătrânul Belghir sunt singurii mei tovarăşi. Trecutul mi-a fost un vis urât, iar durerile îmi sunt grele pedepse…”
Și pleacă spre casă lăsâdu-se în voia lui Belghir, adormind în cotiga-i cu două roți. Și pe când visa mai frumos de malurile răcoroase ale Bosforului, se trezește în clipocitul apei ghiolului în care-l trăsese Belghir pentru a se răcori. Se afla cu tot cu cotigă în apă și se pare că lui Belghir îi placea de minune.
Ieșind cu greu din apă, dar totuși răcorit și parcă umblând mai ușor decât de dimineață, se dezbracă gol și se ântinde la soare pentru a se usca, unde adoarme.
