Una dintre ele, care s-ar putea să aibă şi nişte nuanţe de adevăr, spune că date fiind elementele de arhitectură extrem de rare, se presupune că această construcţie definitorie pentru municipiul Reghin este opera unor arhitecţi aparţinând Ordinului Cavalerilor Teutoni, scrie AGERPRES.
Astfel, dintr-un manuscris aflat la Biblioteca Municipală ‘Petru Maior’ Reghin, întocmit de arhitectul Gustav Müller, reiese că Biserica evanghelică-lutherană din Reghin se remarcă prin patru elemente extraordinare şi foarte rare: o fereastră gotică din jurul anilor 1400, consolele cu guler de piatră de la nervura arcaturilor încrucişate deasupra corului, inscripţia în piatră din cor şi firida de şezut din cor.
O serie de legende
Arhitectul Klaus Birthler, care a studiat în ultima vreme această biserică, etichetată ca o „construcţie-enigmă”, susţine că într-adevăr circulă o serie de legende în legătură cu edificiul, iar una din ele se referă la o posibilă comoară ascunsă aici, dar şi un pasaj subteran secret.
„Circulă două legende în legătură cu biserica săsească din Reghin, menţionate şi în monografie, una din ele se referă la o posibilă comoară ascunsă într-un element de construcţie din piatră aflat în biserică. În monografie se spune că piatra este decorată cu struguri şi viţă-de-vie. Nu se menţionează ce conţine această comoară. Atunci când biserica ar avea nevoie de bani pentru a fi reconstruită, există acea comoară care asigură reconstrucţia bisericii. Poate nici nu e adevărat, dar deocamdată e o legendă”, a subliniat arhitectul.
O a doua legendă, relatează Birthler, este că sub altarul bisericii săseşti din Reghin ar exista un tunel care ar merge până la Cetatea din Gurghiu (circa 15 kilometri), dar nici aceste aspect nu a fost cercetat deocamdată.
Ce este însă cert, susţine arhitectul, este existenţa mai multor stiluri arhitecturale, fapt ce dovedeşte mai mute etape de construcţie şi de restaurare.
„Multă lume mă întreabă care este cea mai veche construcţie din Reghin, de fapt această construcţie s-a dezvoltat etapizat, dar cea mai veche inscripţie o putem vedea pe latura de nord a altarului şi anume 1330, este cea mai veche inscripţie din această biserică şi dovedeşte că aici a fost un lăcaş sfânt, este posibil să fi fost o capelă după care s-a extins cu această navă. Şi mai avem tot în această zonă a corului un semn, vechea stemă a oraşului. Ea reprezintă trei litere, un crin de Anjou şi o stea ‘Oraş privilegiat Reghin’. Mai sunt două inscripţii, stânga şi dreapta, care încă nu ştim ce sunt. Dacă ne gândim la stil, este un stil gotic târziu”, a arătat Klaus Birthler.
Blazonul medieval al Reghinului
Inscripţia din dreapta intrării în sacristie, cea mai veche, într-o biserică medievală, de pe teritoriul Transilvaniei.
Fereastră descoperită după 300 de ani
Revenind la cele patru elemente rare, care au dat naştere legendelor despre Cavalerii Teutoni, din manuscrisul aflat la Biblioteca Municipală ‘Petru Maior’ Reghin, întocmit de arhitectul Gustav Müller, mai reiese că această biserică deţine o fereastră descoperită după 300 de ani, „o creaţiune gotică ce cu greu se va mai găsi undeva”, fiind singura păstrată din cele patru ferestre care luminau nava principală. Arhitectul arăta că doar această fereastră a fost „salvată şi păstrată pentru posteritate”, iar după lucrările de lărgire a clădirii, efectuate în anul 1630, această fereastră a ajuns într-un loc din pod, unde a fost salvată de la distrugere.
Fereastra a fost adusă la lumină în timpul lucrărilor de restaurare din anul 1928 şi a fost întrebuinţată la încadrarea plăcii comemorative a eroilor din Primul Război Mondial.
Documentul mai relevă că elemente asemănătoare celor care compun această fereastră se găsesc doar la Poarta de Aur, la intrarea în sala de capitul de la Marienburg, motiv pentru care „se poate, deci, presupune că această creaţiune este opera unei echipe de construcţii aparţinând Ordinului Cavalerilor Teutoni”.
Raritate
Cea de-a doua raritate o reprezintă consolele reliefate cu guler de piatră la nervura arcaturilor încrucişate deasupra corului, prevăzute cu o serie de împletituri şi care înfăţişează o rozetă de flori: „Console centrale de piatră având această formă şi execuţie nu pot fi găsite la niciunul din monumentele istorice din întreaga Transilvanie; există la Poarta Winterren din Marienburg, Prusia de Est, realizate într-o formă asemănătoare, însă nici pe departe nu se apropie de concepţia artistică bogată a celor existente la corul bisericii din Reghin”, se arată în document.
A treia raritate este o inscripţie în piatră din cor, din 1330, pe care este menţionat patronul bisericii, Magistrul Thoma, aceasta fiind cea mai veche inscripţie în piatră din Transilvania medievală: ‘Anno Domini MCCCXXX construitur domus Marie tempore Nicolai plebani cum rebus magistri Thome patroni ecclesie’.
Inscripţii în piatră datând din Evul Mediu se pot găsi în ordine cronologică la următoarele monumente istorice din Transilvania, cea din Reghin fiind cea mai veche: 1. biserica evanghelică-lutherană din Reghin, anul 1330; 2. Biserica reformată din Teiuş, anul 1449; 3. Cetatea Bran, anul 1452; 4. cetatea Hunedoara, anul 1452; 5. Cetatea Brâncoveneşti, de lângă Reghin, din anul 1537; 6. Turnul oraşului vechi din Dej, din anul 1578.
De asemenea, firida de şezut din cor este menţionată în document ca fiind a patra raritate, din piatră, în nicio construcţie din Transilvania nemafiind întâlnită una asemănătoare.
Amvonul
Cheie de boltă
Incendiată în 1708
Biserica a fost incendiată în 1708 în timpul răscoalei antihabsburgice condusă de Francisc Rákóczi II, fiind reparată abia după 70 de ani, când au fost introduse elemente arhitecturale în stil baroc, cum ar fi bolta navei principale de tip bohemian, şi a fost înălţată una din navele laterale, primind două rânduri de galerii. În timpul Revoluţiei din 1848, biserica a fost incendiată din nou, lucrările de reabilitare fiind terminate în anul 1851.
Cele mai mari lucrări de restaurare au avut loc între anii 1927 şi 1930, şi au fost conduse de Gustav Müller, arhitect al Reghinului, dar şi în perioada 1959-1961.
Stilul bisericii este gotic, descris de contraforţi şi de arce ogivale, iar anul 1551, care este înscris în partea superioară a bisericii, atestă anul trecerii de la catolicism la luteranism a comunităţii, în frunte cu preotul Josephus Kimpius.
Biserica are un plan bazilical cu trei nave, un altar poligonal şi un turn cu înălţimea de 47 de metri, aflat în continuarea navei centrale, iar ancadramentul folosit este unic în Transilvania, având figuri umane pe post de console la arce. Cele patru turnuleţe de pe turnul cel înalt, de asemenea înalt de 47 de metri, atestă dreptul de judecată al Reghinului.
Textul integral, AICI.
