Despre tinerețea și legătura lui Avram Iancu cu Horia

 

Despre tinerețea lui Avram Inacu se cunosc extrem de puține lucruri, fapt explicabil potrivit multor istorici din cauză că nimeni dintre apropiații și colegii săi din acei ani nu-l bănuiau de faptele mari pe care avea să le împlinească.

Avram Iancu, Regele Munților, s-a născut în Vidra de sus în anul 1824, luna și ziua nu se știe, pentru că în matriculă nu se găsește. Tata dânsului Alexandru și mamă—sa Maria Vila, numită și Maria Mică, pentru că era o femeie mititică, au fost fruntași în comună. Tatăl său a fost pădurar la domnul pământesc care era coroana (fiscul), apoi jude dominal. Un țăran voinic, inteligent și onest, cu bună stare, scrie Iosif Sterca-Suluț, în „Biografia lui Avram Iancu”, apărută la Sibiu în 1897.

 

O parte din sufletul său, care se simțea mai fericit și mai liber decât al iobagilor de rând, care îndurau mai multe decât dânsul, a transmis-o Alexandru Iancu – cu toată probabilitatea – fiului său, făcându-l astfel să nu purceadă cu totul de la început în dorul său de libertate și emancipare deplină. Așa stând lucrurile ne putem închipui ușor care a fost zestrea sufletească a lui Iancu, nu numai în ce privește acest dor și avânt de libertate, ci și în ce privește inteligența, căci Alexandru Iancu, bătrânul, nu se putea ridica din mijlocul sătenilor de rând, fără acest dar ceresc, fără să se fi distins într-un chip deosebit”, scrie Nic. Buta în studiul „Câteva informațiuni și considerațiuni asupra tinereței lui Avram Iancu” apărut în 1924.

 

Despre ascendenții lui Avram Iancu, Nic. Buta mai spune: „După contactul său cu școala ungurească, așa străine de simțămintele lui adevărate, în convorbirea pe care a avut-o în casa părinților săi cu tânărul înflăcărat Paul Vasvari, tocmai în preajma evenimentelor revoluționare, aminti, într-un puternic avânt sufletesc, că e nepotul lui Horia, care s-a născut în casa unde se aflau cu toții. Această izbucnire a lui Iancu ne arată îndeajuns cât de puternic se răsfrângea în sufletul său nu numai actualitatea cu inegalitățile ei între oameni, cu toate suferințele izvorâte dintr-o întocmire așa de nefirească a raporturilor sociale, ci și trecutul acela de lupte vijelioase și zvârcoliri spre dreptate, care împrumută și azi munților apuseni un înveliș de farmec deosebit”.

 

Cetirea și scrierea, în limba sa maternă, Iancul a învățat-o în satul său natal de la învățătorul Mihail Gomboș. Din Vidra a trecut la școala primară din Câmpeni, unde funcționa ca învățător Moise Ioanette. Școalele gimnaziale le-a urmat la Zlatna” – „Românii din Munții Apuseni”, T. Frâncu și G. Candrea, București 1888.