1Iată continuarea articolului:
Decedatul era frate cu d. Lazăr Vălimăreanu, senator de Muscel.
Neaşteptata şi prea grabnica moarte a lui Ioan Vălinăreanu, a umplut de tristeţe adâncă nu numai pe locuitorii comunei noastre, ci şi pe toţi locuitorii oraşului Câmpulung şi ai satelor apropiate.
El a lăsat în, urmă-i şapte copii, toţi în vârstă mai mică de 20 ani, 2 băeţi şi cinci fete. Dintr’aceştia, 4 fete urmează cursurile liceului de fete din Sibiu, un băiat studiază în acelaş oraş, iar altul, în liceul din Deva. Şi-a trimis copiii la şcolile din Ardeal, pe care îl iubia aşa de mult.
Cea mai de seamă îndeletnicire a sa, era comerţul cu var. Avea numeroase cuptoare de fabricat varul, atât în comuna sa natală Valea Mare, cât şi în comunele învecinate, Nămăeşti şi Dragoslavele.
Cea mai mare parte din locuitorii acestor trei comuni îşi câştigau hrana de toate zilele, muncind la întreprinderile sale negustoreşti, unii tăind lemne în păduri, alţii transportându-le până la cuptoarele de var şi alţii scoţând piatra de var din munţi şi transportând varul la gara din Câmpulung.
Pe lângă aceasta mai avea şi exploatări de păduri de brad în frumoasa comună de moşneni, Dragoslavele.
Prin cinste desăvârşită, prin bunătatea inimei sale şi prin o muncă neobosită a ajuns să conducă două ramuri de seamă ale comerţului muscelean.
Înmormântarea a avut loc în ziua de Vineri 8 ianuarie. L-au petrecut la locaşul de veci toţi consătenii săi şi numeroase delegaţiuni din satele vecine. Au luat parte de asemenea d-1 prefect al judeţului şi mulţi din fruntaşii comerţului din oraşul Câmpulung.
Toţi au ţinut să petreacă la locaşul de veci pe un însemnat negustor român, care a făcut cinste judeţului său.
Serviciul religios a fost oficiat de preoţii: Ionescu Valea Mare, Moisescu Câmpulung, I. Râuţescu-Dragoslaveie, N. Şteiănescu şi 1. Poinăr eanu-Nămăeşti.
În biserică a vorbit d-l maior de rezervă d. Macedonescu-Câmpulung, care a arătat îndeosebi însuşirile frumoase cetăţeneşti ale celui’ ce în această viaţă a fost Ion Vălimăreanu, iar preotul I. Răuţescu-Dragoslavele a arătat bunătatea inimii sale, cinstea desăvârşită şi iubirea pe care o arăta mai ales faţă de cei nevoiaşi, pe care-i ajuta adeseori.
