La moartea lui Aurangzeb – cel mai bogat om din lume, la vremea lui

 

Data de 3 martie 1707 a marcat moartea marelui suveran indian Aurangzeb, foarte probabil cel mai bogat şi cel mai puternic om, la vremea lui.

Aurangzeb este cunoscut în istoria indiană drept omul care a domnit ca un autocrat în cel mai mare imperiu. Avea titlul de „mare mogul”, ceea ce însemna suveranul Imperiului Mogul.

Din păcate, Aurangzeb era un lider foarte intolerant, care persecuta alte religii şi a devenit detestat în întreaga Indie, scrie history.info.

Era musulman şi a încercat să-şi impună religia pe întreg sub-continentul indian, ceea ce a suscitat resentimente în rândul milioanelor de hinduşi locali.

Imperiul Mogul al lui Aurangzeb era o putere mai mare decât cea care exista în India înaintea domniei lui. Istoricii apreciază că Aurangzeb avea peste 150 de milioane de supuşi, aproape un sfert din populaţia mondială estimată la vremea aceea.

Imperiul său îngloba India şi Pakistantul de azi, şi chiar o parte din Afganistan.

Prin comparaţie, suveranul european cel mai puternic din perioada lui Aurangzeb era celebrul Ludovic al XIV-lea, Regele Soare.

În acelaşi timp, regatul lui Ludovic era destul de mic, comparativ cu cel al lui Aurangzeb. Nu avea decât 20 de milioane de locuitori. De fapt, Europa întreagă nu avea mai mult de 120 de milioane de persoane.

Veniturile lui Aurangzeb erau de mai multe ori peste cele ale lui Ludovic al XIV-lea. Aurangzeb avea un capital mobil care cuprindea 500.000 de persoane, 5.000 de cămile şi 30.0000 de elefanţi.

Se spune că veniturile anuale ale lui Aurangzeb (1658-1701) s-ar fi ridicat la 450.000.000 de dolari, de peste zece ori mai mari faţă de cele ale contemporanului Ludovic al XIV-lea.

Potrivit unei estimări din 1638, curtea mogulă din India ar fi acumulat averi în valoare de un miliard şi jumătate de dolari, scrie Davides Landes, în „Avuţia şi sărăcia naţiunilor”.

De altfel, mogulii au fost în egală măsură patroni ai artelor şi cuceritori sângeroşi. Excelau, de asemenea, în lux şi putere absolută.
Conform mărturiilor vehiculate în Europa de călătorii secolului al XVI-lea, aceşti lideri totalitari trăiau înconjuraţi de un confort opulent, nu-şi refuzau nicio plăcere şi aveau parte de splendori uimitoare, dincolo de limitele imaginaţiei unei Europe care se despărţea cu greu de întunecatul ei Ev Mediu.