Bartolomeu Anania (din botez Valeriu), mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (2006-2011), s-a născut în localitatea Glăvile, judeţul Vâlcea, la 18 martie 1921.
A fost elev al Seminarului Central din Bucureşti (1933-1941).
În clasa a doua de seminar l-a întâlnit pe scriitorul Anton Holban, profesor de limba română, care a contribuit la formarea sa ca scriitor şi om de cultură.
A intrat în monahism la 2 februarie 1942, la Mănăstirea Antim din Bucureşti, primind numele Bartolomeu.
În acelaşi an, a fost hirotonit ierodiacon; în peregrinările sale prin ţară, a fost ierodiacon la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
În această perioadă l-a cunoscut pe Tudor Arghezi, căruia îi va fi apropiat vreme de un sfert de secol.
Între anii 1941-1948, a urmat studii superioare de Teologie la Bucureşti, Cluj şi Sibiu; a fost absolvent al Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu.
A făcut studii incomplete de medicină la Sibiu şi Cluj (1945-1946) şi de muzică instrumentală la Cluj, unde a frecventat şi a participat la cenaclul literar al medicului scriitor şi profesor universitar Victor Papilian.
În perioada iulie-decembrie 1947, a fost stareţ al Mănăstirii Topliţa.
Bartolomeu Anania l-a cunoscut pe patriarhul Justinian (1948-1977) în toamna anului 1948, la Mănăstirea Bistriţa, urmând ca timp de peste 25 de ani să îi fie un colaborator apropiat.
A ocupat funcţiile de intendent al palatului patriarhal (1948-1949), inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc (1949-1950), decan al Centrului de Îndrumare Misionară şi Socială a clerului, la Curtea de Argeş, unde a predat cursuri de istorie bisericească şi omiletică (1951-1952).
În 1958 a fost condamnat politic la 25 de ani de muncă silnică, pentru „uneltire contra ordinei sociale”.
A fost închis la Securitate, Jilava, Piteşti şi Aiud şi a fost eliberat după şase ani şi două luni, în 1964, prin decret general de graţiere.
Aflat în detenţie la Aiud, fără nicio posibilitate de a scrie, în perioada anilor 1962-1964 fixează în memorie piesele de teatru „Steaua Zimbrului” şi „Meşterul Manole”, precum şi numeroase poezii, toate însumând peste zece mii de versuri.
Între anii 1964-1965 a fost director al bibliotecii patriarhale.
O perioadă mai lungă, 1965-1976, a funcţionat în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, ca secretar eparhial, consilier cultural, secretar general al Congresului bisericesc, director al Cancelariei eparhiale, director al Departamentului Publicaţiilor, reprezentant al relaţiilor interbisericeşti.
A fost membru în două comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din America de Nord şi de Sud: Comisia Ecumenică şi Comisia de Studii şi Proiecte. Susţine conferinţe în Detroit, Chicago, Windsor şi Honolulu.
A fost redactor al revistei şi almanahului „Credinţa” şi al casetei de literatură „Noi”.
La 29 octombrie 1967 a fost hirotonit preot de episcopul Victorin al Americii; ceva mai târziu, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îi acordă rangul de arhimandrit.
În perioada 1976-1982 a fost directorul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române.
În 1982 s-a pensionat şi s-a retras la Mănăstirea Văratec.
Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales pe arhimandritul Bartolomeu Anania pentru scaunul de Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, la 21 ianuarie 1993.
A fost hirotonit şi instalat arhiereu la 7 februarie 1993, în Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, din 4 noiembrie 2005, de înfiinţare a unei Mitropolii la Cluj, iniţiativă validată de Adunarea Naţională Bisericească la 1 martie 2006, Bartolomeu Anania a fost întronizat Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului (devenită ulterior Mitropolia Clujului, Maramureşului şi Sălajului), la 25 martie 2006, de praznicul Bunei Vestiri, de către patriarhul Teoctist (1986-2007).
Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania s-a mutat la cele veşnice, la Cluj-Napoca, la 31 ianuarie 2011.
Cea mai importantă strădanie a sa o constituie revizuirea întregului text al Sfintei Scripturi în limba română, care a apărut în anul 2001, ca „ediţie jubiliară a Sfântului Sinod”.
Sursa: Agerpres
