O rară ironie a sorții. Kerenski Sr. sare pentru salvarea lui Lenin

 

Când a intrat, în 1887, la Universitatea din Kazan, Lenin a prezentat referințe strălucite din partea directorului liceului din Simbirsk, Feodor Kerenski, care voia să-l apere împotriva oricăror asociații de idei cu fratele său Alexandr, ce fususe spânzurat pentru conspirație: „Nici în școală și nici în afara ei, Ulianov nu le-a dat ocazia autorităților școlare sau profesorilor săi să-și facă o părere nefavorabilă despre el”.

Chiar și după excluderea lui Lenin din universitate, în decembrie, în timpul primului său an de studii din cauza participării la o demonstrație studențească, Kerenski scria autorităților: „Vladimir Ulianov și-a pierdut, probabil, echilibrul ferm al gândirii din cauza nenorocirii care s-a abătut asupra nefericitei familii și, fără îndoială, l-a influențat în mod dezastruos pe acest tânăr impresionabil”.

 

În schimb, administratorul regiunii educaționale Kazan nota că, cu două zile înainte de desfășurarea demonstrației ce dusese la exmatricularea lui Lenin, „Ulianov nu era bun de nimic, își petrecea tot timpul la fumoar, stând la taifas și sporovăind…”.

 

Cei doi „eroi” ruși ai anului 1917, Lenin și Kerenski, au fost colegi de liceu, directorul unității de învățământ fiind tatăl celui de-al doilea, Feodor Mihailovici Kerenski. Kerenski tatăl ș-a exprimat de multe ori admirația pentru inteligența și sârguința lui Volodea Ulianov.

Alexandr Kerenski (foto) s-a născut, ca și Lenin, la Simbirsk, primul în 1871, iar celălalt cu un an mai devereme.

 

La puțin timp după sosirea lui Lenin la Petrograd, în 1917, Kerenski a vrut să se întâlnească cu Lenin, în speranța că-și va asigura prin intermediul lui sprijinul stângii.

Eroul revoluției din februarie, care avea să fie ultimul obstacol în calea preluării puterii de către bolșevici, a fost tratat cu refuz de colegul său de liceu. Vladimir Nabokov, secretarul executiv al guvernului provizoriu, nota în memoriile sale: „Îmi amintesc că în aprilie, după întoarcerea lui Lenin, Kereski a spus că ar vrea să se întâlnească cu el și să stea de vorbă și, ca răspuns la întrebările asistenței nedumerite, a explicat că liderul bolșevic trăiește într-o atmosferă de izolare completă, vede totul prin lentilele propriei sale fantezii și nu are pe nimeni care să-l ajute să se orienteze în labirintul evenimentelor care au loc în prezent”. Kerenski considera că el putea să-l ajute pe Lenin „să se orienteze”.

 

Lenin i-a transmit, scurt, refuzul de a-l întâlni. După ce a luat puterea l-a tratat fără milă. În așa zisele Opere complete, îl menționează pe Kerenski de cel putin două sute de ori, poreclindu-l „lăudărosul” și legându-i numele de „idiotul de Romanov”. Kerenski s-a abținut să-i răspundă pe același ton.

 

Sursa: Dmitri Volkogonov, Lenin, o nouă biografie, editurile Orizonturi și Lider

Parteneri