Jupân Iordache Minciulescu își vizitează cavoul-monument. Ce credea marele negustor despre moarte

 

Iordache Minciulescu, născut la 1866, a fost un mare negustor din București , filantrop şi om politic liberal, coleg în cadrul Consiliului Comunal cu Vintilă Brătianu sau C.F. Robescu, ambii, pe rând, primari ai Capitalei.

Și-a început cariera politică la doar 25 de ani, fiind ales de patru ori senator de Ilfov, începând cu 1919, din partea Partidului Naţional Liberal.

Capela-biserică a familiei Iordache Minciulescu, unde mai odihnește soția sa Elena, fiul Șoimu-Iordan, dar și doamna Mociornița se află pe aleea principală a cimitirului Bellu (figura 35b, locul 8).

Pietrarul Rudolf a clădit capela Minciulescu dupa o schiță inspirata în linii simplificate de biserica din Curtea de Argeș. Acolo s-a mutat Iordache pentru vecie la 21 mai 1940.

Dar să vedeam cum prezenta capela-biserică și pe ctitorul ei reporterița Margareta Nicolau, în revista Realitatea Ilustrată din 20 aprilie 1933:

Hoinăriam într’o zi prin imensul cimitir Belu. Reporterul nostru fotograf, d. Berman, se opria pe lângă morminte, reconstituindu-mi drame care au alimentat apoi discuţiile saloanelor vreme îndelungată.

Pe aleea principală de lângă capeia, a răsărit ca din pământ o bisericuţă. Nu e însă un locaş de rugă, ci un cavou… gol. Deasupra uşii stă scris Iordache şi Elena Minciulescu. Ne aruncăm ochii printre gratiile ferestrelor dela uşi.

Pereţii tapetaţi cu plăci de marmoră de Carara. Spre răsărit, două morminte somptuoase.

Cine nu cunoaşte pe d. Iordache Minciulescu?

Este greşită credinţa că cinstea în comerț nu-i bună. Numai să fii harnic şi să ştii să descoperi gusturile clienţilor. Din munca cea mai onestă s’a ridicat mai apoi mulţimea de acareturi, cu chiriaşi sumedenie.

Dacă vreunul din ei nu-şi poate plăti locuinţa, abia după un şir de luni proprietarul apare şi cu glas blajin îl roagă să-şi caute o altă casă iertându-i datoria.

Om politic de vază în cartier, îmbunătăţirile aduse de el în culoarea de Albastru au rămas de pomină.

Cine a pus fundamentul liceului Gh. Şincai, înzestrându-l cu un fond, din care copiii săraci pot primi în fiecare an îmbrăcăminte şi cărţi?

Cine a luptat pentru îmbunătăţirea stării chiriaşilor, deşi ca proprietar s’ar fi cuvenit să-şi apere propriile interese.

Îmi aminteam eu despre multe în timp ce străbăteam calea Şerban Vodă, căutându-i locuinţa. Un copil m’a îndreptat într’acolo.

Nu era însă acasă, ci la o clădire a d-sale în reparaţie.