Județul paznicilor vadului Nistrului și al lui Lăpușneanu – România pierdută

Distribuie știrea: Facebook | Twitter

Pe atunci, locuitorii aceștia, dârzi și mândri de independența lor, făceau de straja în cale năvălitorilor din stepă. Astăzi, sunt harnici agricultori și crescători de vite. Îi ajută de altfel și pamântul, extrem de rodnic.

Portul

Ca în toate satele moldovenești de deal, portul românesc a dispărut aproape. Urme slabe, în părțile dinspre Prut, unde sunt sate de clăcași. Aceștia poartă cioareci, opinci, suman, pălării de pâslă, iarnă căciulă. Cu cât mergi spre Nistru, apare șapcă cu cozoroc, un dar al stăpâniriii rusești, că și haina și pantalonii cumpărați de la oraș.

Datinile, că și limba, au suferit mai puține înrâuriri străine. Limba e aceași că și dincolo de Prut, moale și sfătoasă, ca din cronici.

Obiceiurile românesti sunt păstrate cu dragoste. La nunți, conăcări și stărosti; cumetrii cu vestitul cântec al paharului; la morți, bocet.

La sărbătorile de iarnă, steaua, plugul cel mare al flăcăilor și plugul cel mic al copiilor, urături cu bădica Traian.

În serile de iarnă tineretul se adună în șezători. Fetele torc iar flăcăii țin de urât, spunând singhilitori sau cântând același cântec prelung ca și vara la lucrul câmpului sau pe înserate, când se întorc de la muncă.

Ținutul lui Lăpușneanu

Ținutul Lapusnei cu o viață atât de veche și puternic românească a dat Moldovei un voevod, pe Alexandru Lăpușneanu, boeri mândri, ca vestitul Hâncu, rivalul Ducai Vodă și în vremuri mai noi, un rând întreg de cărturari și buni români.

Amintim pe poetul Donici, care tot de aici și-a luat drumul spre Petersburg, unde avea să plângă mereu amintirile copilăriei sale, pe Mitropolitul Gurie, Episcopul Dionisie de Cetatea Albă- Ismail, Pan Halipa, Ghe. Druță, prof. Al. Ouatu, Pantelimon Erhan și alții, care au avut mult de suferit pentru credință lor românească.

Vechile tradiții ale mazililor și răzeșilor au înlesnit păstrarea caracterului românesc al ținutului.

Organizațiile lor cu căpitani de mazili și cu o întraga viață deosebită au răzbit neschimbate, pâna aproape de zilele noastre. Prefacerile au venit târziu, abia după război.

Pe urmă reformei agrare au câstigat țăranii care se ridică tot mai mult alături de mazili. Împrejurarea această pare să șteargă, încetul cu încetul, vechile neîntelegeri dintre aceste categorii sociale.

Morile de vânt

Se știe că, exceptând Dobrogea, singură și adevărată patrie a morilor de vânt e Basarabia. În această privința Lăpușna excelează. Nu vei putea uită niciodată ce vei vedea de exemplu în satul Panasesti sau pe dealul Nord-Vestic al Lozovei pe care stau însirate câteva zeci de mori de vânt sau, în fine, ceea ce cu uimire vei admira, pe dealul dintre Nisporeni și Varzaresti: pe cer se profilează niște uriașe mori cu câte șase coluri. În curând, mai toate aceste mori nu vor fi decât niște relicve etnografice ale unui prea apropiat trecut.

Fiind vorba de mori de vânt, e locul să amintim că și în Lăpușna , ca și în Orhei, mai supraviețuiește câte o moară de cai, dintre acele pe care, astăzi, le cunoaștem pentru alte regiuni numai din literatură populară. Alături de ele apare și câte un enorm teasc învechit, deși cultură rasaritei, adică a floarei-soarelui, în acest județ nu este atât de întinsă că în altele.

În afară de Hotin, și anume satele de pe Prut, portul românesc, atât cel bărbătesc cât și cel femeiesc a dispărut din întreaga Basarabie.

Cu excepția ciobanilor, rar se mai văd batrâni în ițari sau pantaloni și camase albă și această când e vorba de o muncă de rând. Sumanul și căciulă se mai păstrează.

Din acest punct de vedere, greu poți distinge pe un lăpușnean, că și pe oricare basarabean de un rus. Ca tip, și aici ca în tot cuprinsul Basarabiei, ne întâmplină un amestec de tip brunet cu cel blond spălăcit de proveniență slavă.

Economia

Activitatea economică a județului este dominată de municipiul Chișinău – cea mai mare aglomerare umană a țării după București – care concentrează o bună parte a provinciei de peste Prut. În restul județului, principala ocupație a locuitorilor este agricultură și ramurile ei viticultura și pomicultură.

Agricultura. Județul ocupă o suprafață totală de 418.000 ha. Suprafata arabilă este de 269.245 ha , adică 64,39% din suprafață județului și 0,91 % din suprafață totală a țării.

Pagini: 1 2 3