Lowell, Massachusetts. Acolo începea, într-o zi de 12 martie, povestea de viaţă a lui Jack Kerouac, cel considerat pe bună dreptate promotorul și „copilul teribil” al Generației Beat. Autorul romanului „Pe drum” („On The Road”) reprezintă fără doar şi poate un clasic al literaturii americane, care îi va păstra pentru eternitate un loc sacru în primele rânduri.
Cărțile sale sunt reprezentative pentru ceea ce înseamnă cultura de peste Ocean, iar influenţa sa asupra artei anilor 60 – de la literatură, până la muzică și cinematografie – nu poate fi contestată nici măcar de cei mai aprigi duşman de-ai săi.
Rămâne memorabilă zicerea lui Ray Manzarek, fondator al trupei The Doors împreună cu Jim Morrison: „Cred că dacă Jack Kerouac nu ar fi scris Pe drum, The Doors nu ar fi existat niciodată.” N-a fost singurul marcat de geniul lui Kerouac. La rândul lor, Bob Dylan, The Beatles, Patti Smith sau Grateful Dead au fost seduşi de rândurile şi spiritul lui Jack.
În sine un model, acesta a generat pemanent o doză uriaşă de inspiraţie pentru creatorii de artă ai acelor vremuri. „Poate că viața asta este… o bătaie de pleoape, o sclipire de stele”, spunea scriitorul american parcă schiţând ca nimeni altul premoniţia ultimului rând. A trăit doar 47 de ani.
Pasionat de fotbal, acesta a scris încă din copilărie, și-a iubit mama cum îşi iubeşte Dumnezeu creaţiile. Totuşi, păcatele tinereţii l-au îndepărtat de bruma de sfinţenie ce putea fi în existenţa sa. Bun catolic, în ciuda celor tocmai prezentate, omul nostru a fost atras de budism, căruia i-a dedicat volumele Cartea trezirii. Viata lui Buddha” și „Vagabonzii Dharma” („Dharma Bums”). Genialul creator a avut probleme cu alcoolul și drogurile şi a fost a căsătorit de trei ori. Era un artist, doar, nu?…
„Singurii care există pentru mine sunt cei nebuni, nebuni după viaţă, nebuni să vorbească, dorind nebuneşte să fie mântuiți, cei lacomi să aibă totul deodată, cei care nu se plictisesc niciodată şi nu spun banalităţi, ci doar ard, ard, ard ca nişte formidabile focuri de artificii, explodează aidoma unor păianjeni de foc printre stele”, spunea Kerouac cu sufletul deschis în romanul „Pe drum”.
De la părinţii săi, emigranți din Quebec, Jack a moştenit franceza, iar engleza avea s-o învețe mai târziu, la școală. Tatăl său Leo avea o mică tipografie care asigura soției și celor trei copii un trai mai mult decât decent. Primii ani din viața scriitorului au fost fericiți, dar două evenimente nefericite au dus viața familiei pe o curbă descendentă.
Primul dintre acestea a fost decesul fratelui mai mare al lui Jack, la numai 9 ani. Al doilea: o inundație catastrofală care a distrus tipografia lui Leo. Oricum, afacerea familiei fusese deja periclitată de recesiune. Ca-n orice destin de acest tip, alcoolul începe să pară că oferă rezolvarea tuturor problemelor şi aşa fost şi în cazul tatălui său. În plus, Leo a fost mistuit şi de patima jocurilor de noroc, astfel că sărăcia s-a instalat relativ rapid în viaţa familiei.
Gabrielle, singura femeie pe care scriitorul spunea că a iubit-o vreodată, s-a angajat la o fabrică de pantofi, iar Jack avea planul său. Fiind talentat la fotbal, a primit o bursă de la Universitatea Columbia, dar înainte trebuia să urmeze un an pregătitor la o școală din Bronx. În New York a descoperit jazz-ul, care avea să-i influențeze romanele și modalitatea de a scrie. Primii muguri a ceea ce avea să vină? A lucrat ca reporter la revista școlii şi a publicat scurte povestiri.
În 1940, Kerouac era deja în primul an la Universitatea Columbia şi spera să îşi ajute familia, dar n-a fost să fie. Și-a rupt piciorul, iar antrenorul a refuzat să-l bage în joc și anul următor, fapt pentru care Kerouac s-a înfuriat, a părăsit echipa și facultatea.
Cam ceea ce-i trebuie unui scriitor, nu? Experienţe de viaţă desenate în stilul curcubeu. A lucrat la o benzinărie în Connecticut, a fost muncitor într-un șantier de construcții, în Arlington, Virginia şi în cele din urmă s-a înrolat în Marina Americană, dar n-a rezistat decât 10 zile.
Personalitate cu tendințe schizoide. Asta a fost explicaţia oferită de responsabilii militari. Propriul lui avocat, Kerouac a spus că tot ce a făcut a fost să se comporte necenzurat.
Apare şi momentul intrării în scenă, romanul de debut, „Town and City”, în 1950, care înregistrează din păcate vânzări modeste. Cumva ambiţionat de insucces, Jack a demarat o serie de călătorii împreună cu prietenul său, Neal Cassady, la Chicago, Los Angeles, Denver și Mexico şi aşa a apărut romanul „Pe drum”.
Scrisă iniţia pe un singur sul de hârtie de 37 de metri, în numai trei săptămâni, cartea cu puternice accente autobiografice a fost revizuită ani la rând până să fie tipărită. Kerouac şi-a poreclit scriitura „proză spontană” și o compara cu improvizațiile cântăreților de jazz. Publicată după șase ani, în 1957, romanul i-a adus succesul mult dorit. „Jack s-a băgat în pat ca un tip oarecare și când s-a trezit era faimos”, declara Joyce Johnson, iubita lui Kerouac din acea vreme. Celebritatea, ce doamnă perversă, cu măcar două feţe… Kerouac nu i-a făcut faţă şi fantoma tatălui său l-a bântuit activ, scriitorul fiind pradă uşoară pentru alcool și droguri.
Într-un asemenea mediu, ascuţitul coasei se auzea din ce în ce mai pregnant în fiecare zi. Şi Doamna Neagră a lovit, dacă tot era invitată de abuzurile lui Jack. La 20 octombrie 1969, scriitorul se afla în casa sa din Florida, bea whiskey și lichior de malț și lucra la o carte despre tipografia tatălui său, dar deodată i s-a făcut rău, a început să vomite cu sânge și a fost transportat de urgență la spital. Hemoragia internă fusese cauzată de ciroză.
Zorii zilei următoare numărau un geniu mai puţin pe pământ.
