A studiat mai întâi dansul clasic, dar a abandonat cariera de balerină pentru a deveni pianist-concertist, specializat în lucrările lui Claude Debussy.
Lesbiană, s-a stabilit pe insula Capri la începutul anilor 1900, unde stilul ei de viață era mai acceptabil decât în alte părți ale Europei.
În 1918, a început relație cu baroneasa Mimi Franchetti, o socialistă italiană.
Cele două au rămas împreună puțin peste un an, până când Franchetti a părăsit Capri.
Atunci Renata s-a cuplat cu pictorița americană Romaine Brooks, care i-a pictat portetul.
Romanul satiric
Borgatti a avut o aventură ți cu Faith Compton Mackenzie, al cărei soț, Compton Mackenzie, a scris, în 1928, un roman satiric despre un grup de lesbiene care sosesc pe insula Sirene, o versiune fictivă a insulei Capri.
În 1920, Renata a părăsit Capri pentru a-și continua cariera concertistică pe continentul european.
S-a implicat într-o relație intimă cu Winnaretta Singer, moștenitoare a familiei care producea mașinile de cusut Singer.
A cântat pe scenă cu violonista Olga Rudge, în acea perioadă iubita poetului Ezra Pound, care scria critică muzicală.
Pound nu a fost impresionat de talentul concertistic al lui Borgatti.
Trecând peste părerile lui Pound, ea și Rudge au continuat să cânte împreună timp de câțiva ani. Probabil că aveau, pur și simplu, aceleași gusturi muzicale.
Apoi a avut o relație stabilă cu muziciana Clara Haskil.
Încetul cu încetul, Renata abandonează scena pentru a face educație muzicală.
A murit de leucemie la Roma, în 1964, în timp ce elevii ei, la dorința ei, îi interpretau Pătimirea după Sfântul Matei de Johann Sebastian Bach.
Foto: Renata Borgatti, desenată în 1921 de John Singer Sargent.