Fără români nu se lua Silistra în anii 1773 este titlul unei inedite poveștiri relatate de D. Stoicescu, veteran al Primului Război Mondial, în revista Albina numărul 09 - 10 din 1928:
În timpul războiului mă împrietenisem cu un ofițer rus, un bibliotecar de la Harkov, mobilizat la telegraf.
Eram în Medgidia, cam pe la jumătatea lui septembrie Frontul ruso – român din Dobrogea, comandat de generalul rus Zaiancicovski, care căpătase experiența războiului încă de la Port Artur, cedase cam mult… iar de două – trei zile fusese restabilit printr-o mare bătălie câștigată cu trupele române măestrit conduse de un general al nostru.
Rusul meu părea foarte bucuros; cauza comună câștigase.
El mă privi întrebător.
Ei, da, apăsai pe cuvinte, ați câștigat Campania din 1877 cu ajutorul armatei noastre și nu pomeniți nimic în istoriile voastre de români și de armata noastră.
Nu înțelegeam ce voia să spună…
O mișcare de mirare, pe care nu o putui stăpâni, făcu pe învățatul telegrafist să urmeze serios:
Pe când vorbeam astfel, trecu pe stradă un ofițer român îmbrăcat în dolman verde.
Dar să revenim la Silistra: generalul rus Kakavinski avea ordin să ia Silistra de la turci. În mișcarea de încurajare, turcii atacară chiar aripa comandată de Kakavinski și-l bătură, luându-i toată artileria și punându-l pe fugă. Ai văzut și d-ta cum fug rușii noștri!
Lupta era pierdută, când se întâmplă un lucru la care nu se aștepta nimeni: Regimentul român, sub comanda clucerului Cantacuzen, se svârli în luptă contra artileriei turcești. Este o nebunie să ataci tunurile cu sabia. Totuși atacul a fost fulgerător.