Reciclarea la americani. O istorie socială a coșului de gunoi

 

Cu mai bine de un secol în urmă, reciclarea nu a fost un deziderat, dar oamenii au făcut-o instinctiv. În anii 1800, nu existau coșuri de reciclare albastre, nici sortare, nici camioane de reciclare care să zburde pe alei. Reciclarea așa cum o știm azi nu a existat. Dar oamenii erau mult mai buni la asta.

„Oamenii au reciclat mult mai mult decât noi acum”, spune Susan Strasser, autoarea lucrării „Deșeuri și dorințe: o istorie socială a coșului de gunoi”. Dacă gulerul unei cămași se tocea, îl întorceau pe partea cealaltă și, iată, o cămașă nouă. Dacă o rochienu mai era la modă, o trimiteau la criotor ca s-o aducă în trend. În cele din urmă, țesătura era transformată într-u un covor de cârpe sau, pur și simplu, o cârpă.

„Înainte de a exista colectarea municipal a deșeurilor solide, lucrurile s-ar fi îngrămădit în casă dacă nu le-ați fi refolosit”, subliniază Strasser, citată de history.com.

„În plus, persoanele care își făceau singurele lucrurile au înțeles, mai bine, valoarea acestora”.

Ea spune că manualele gospodărești au prezentat chiar soluții despre modul de reparare a sticlei, inclusiv folosirea usturoiului ca adeziv.

Peticarul

Care era cel mai apropiat echivalent din secolul al XIX-lea la reciclarea modernă? Peticarul, spune Strasser. El mergea din casă în casă pentru a cumpăra pânză veche din care se făcea hârtie.

Căile ferate au pus, în mare măsură, capăt colectării de zdrențe din ușă în ușă.

Când ridicarea gunoiului a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, multe orașe au separat gunoiul refolosibil de gunoiul destinat gropilor. La fel ca astăzi, lucrătorii sortau prin intermediul benzilor transportoare încă din 1905. Orașele au vândut gunoiul reutilizabil industriilor.

Dar în anii 1920, separarea surselor nu se mai întâmpla. Până atunci, nu prea multe erau reciclate în afară de metal.

„Dar într-adevăr a existat o perioadă relativ scurtă de timp în care oamenii nu au reciclat”, spune Strasser.

În timpul celui de-al doilea război mondial, oamenii au reciclat nailon, cutii de conserve, grăsimi de gătit și chiar tuburile de pastă de dinți,  pentru efortul de război.

Apariția mișcării ecologiste

În anii ’60, au început să apară primele programe de reciclare legate de îngrijorarea oamenilor pentru mediul înconjurător, spune Martin Melosi, autorul „Fresh Kills: A History of Consuming and Discelling in New York”. Atunci Rachel Carson și alții au promovat știința ecologiei și Lyndon B. Johnson a început să adopte o mulțime de legi de mediu.

„Deoarece mișcarea ecologică începe să prindă la scară națională, reciclarea a fost văzută ca o manifestare personală de a ajuta mediul”, spune Melosi.

„A existat un sentiment de conexiune cu mediul, similar cu ce cel de acum al nepoților mei”, spune el. În primele zile de reciclare, puținele persoane care au făcut-o au transportat totul la centrele private de colectare.

„Nu a fost practic pentru întreaga populație, iar oamenii care conduceau mașinile pentru a duce lucruri în centrele de reciclare au fost poluatori într-un mod diferit”, spune Melosi. Majoritatea oamenilor vremii nu s-a gândit prea mult la conservarea sau reducerea utilizării … până când depozitele de deșeuri au început să se umple în anii ’70.

„Depozitul de deșeuri a fost cea mai populară formă de eliminare a acestora după al doilea război Mondial”, spune Melosi, iar reciclarea este o modalitate de a reduce bascularea echilibrului.

În 1960, puțin peste 6% din deșeurile solide municipale au fost reciclate. De atunci, ratele de reciclare au crescut la aproximativ 10 la sută în 1980; 16% în 1990; 29 la sută în 2000 și peste 35 la sută în 2017. Aceasta a contribuit la reducerea cantității de deșeuri care se duc la gropile de gunoi de la 94 la sută în 1960 la 52 la sută din cantitatea generată în 2017.