Despre aceste cumpărături Mihai arată că au fost făcute „din truda şi din slujba pe care am slujit-o domnia mea şi din averea domniei mele, din dajdia satelor şi ţiganilor”.
Informaţii contemporane din timpul boieriei lui Mihai în legătură cu aceste cumpărături, nu avem decât pentru două sate: Plăviceni şi Scărişoara.
Acte din 1588 şi 1591 arată că,în ambele cazuri, Mihai a cumpărat atunci numai părţi din aceste sate, desi la 1598 el şi le întăreşte în întregime.
Neaşteptat de bogate sunt însă, în multe cazuri, ştirile din vremea următoare.
Mai întâi, printr-un hrisov din 1597, Mihai dăruieşte mamei sale Teodora satele Studina Mesteacănului, Studina Barbului, Cruşovul, Frăsinetul de Câmp şi Studiniţa Hameiului, cu obligaţia de a le lăsa, la moarte, nepoatei sale Florica.
Actul a fost ulterior falsificat, numele acesta fiind înlocuit cu cel al Marulei, pretinsa fiică naturală a lui Mihai Viteazul, care l-a şi folosit în procesele purtate mai târziu şi pe care, de altfel, le-a pierdut.
Două din aceste sate au fost dăruite apoi mănăstirii Cozia.
Dar cele mai cuprinzătoare informaţii, despre cumpărăturile menţionate în hrisovul de autoîntărire din 1598, se găsesc în actele urmaşilor lui Mihai.
Ele îi arată pe foştii moşneni purtând repetate procese, în care se jeluiesc că li s-a făcut silă de către Mihai, care, ca în cazul Cruşovului, „le-a luat dedina lor fără nici un aspru… şi nici nu i-a scos de
la bir, nici nimica”, ci numai i-a dat zestre ginerelui său Preda postelnicul.
Satul Scărişoara arată că a fost cotropit cu năpăşti de biruri şi luat pe seama domnească, deci în timpul când Mihai a fost domn, ceea ce întăreşte bănuiala că acolo el şi-a întins stăpânirea pe când se afla în scaun.
Simion Movilă consideră el însuşi că acest sat nu este domnesc şi-1 liberează pentru 70 000 aspri.
În alte cazuri (Frăsinetul de Câmp, Studiniţa, Cruşov), vine însă în divan popa Stoica logofătul, maturisind că la cumpărare Mihai 1-a trimis în sate, unde a numărat preţul „până la un ban”.
Tot în timpul când a fost boier, Mihai a mai cumpărat de la moşneni satele: Pleaşovul de Jos şi de Sus, pe malul stâng al Oltului, lângă domeniul său romanaţean, iar în restul Olteniei, Crăişani şi Dobra. De la boieri cumpără, de asemena în Oltenia, Borăşti, Ponorălul şi Saracovul, iar de la necunoscuţi, două vii la Priseaca şi Smârdăşteţ, lângă Craiova.
Mihnea vodă Turcitul îi vinde satele Bănciuleştii şi Popeşti, din apropiere de Bucureşti, iar Ştefan Surdul îi dă, pentru plata unei datorii rămase pe urma lui Pârvu logofăt, satele oltene Ciutura, Cama, Perişorul, Seaca şi Stejarul.
Ca mai tot domeniul Romanaţi, Pleaşovul rămâne, o vreme, în zestrea fiicei lui Mihai, pe când alte sate şi viile vor fi făcute danie.
Satele primite de la Ştefan Surdul sunt răscumpărate de mănăstirea Coşuna.
Pentru o parte din aceste sate se vor ivi de asemenea procese, care arată cumpărături făcute neregulat.
Sursa: Sursa: Ion Donat, „Domeniul Domnesc în Țara Românească (sec. XIV – XVI)”
