Poate sună incredibil, dar primii antreprenori sunt știuți de acum aproape 20.000 de ani. Prima tranzacție realizată între oameni a avut loc în jurul anului 17.000 î.Hr., în Noua Guinee, unde localnicii obișnuiau să facă schimb de obsidian (o sticlă vulcanică apreciată pentru utilizarea sa în instrumente de vânătoare) cu alte bunuri necesare, cum ar fi unelte, piei și alimente.
Acest tip de antreprenoriat timpuriu a continuat timp de milenii. Vânătorii-culegători făceau schimb de bunuri din diferite părți ale regiunilor respective pentru a oferi beneficii tribului din care făceau parte. Prima mare schimbare în antreprenoriat datează din timpul Revoluției Agricole, care a avut loc în urmă cu aproximativ 12.000 de ani.
Aceasta a adus o schimbare majoră în istoria umană. Satele și orașele au început să se dezvolte aproape de terenurile fertile, iar oamenii au început să cultive plante și să domesticească animale. Specializându-se în diferite profesii, membrii comunităților puteau comercializa bunuri valoroase pentru procurarea de alimente. Aceștia au fost primii antreprenori din civilizația umană.
Câteva domenii de specializare comune erau vânătoarea, pescuitul, fabricarea de unelte, construirea de adăposturi și croitoria. Odată cu trecerea timpului, au început să apară și altele, precum zidăria, olăritul sau dulgheria.
Nivelul de trai a continuat să crească. Antreprenorii erau în mod constant în fruntea inovației. Oricând apărea o nevoie sau trebuia rezolvată o problemă, aceștia identificau modalitățile prin care puteau profita de ocazie, pentru a realiza ceva în avantajul celorlalți, dar și al lor.
Între Revoluția Agricolă și anul 2000 î.Hr., orașele au început să apară în întreaga lume. Zonele timpurii ale civilizației continuau să fie concentrate în jurul râurilor. Prin această schimbare, antreprenoriatul a luat o turnură importantă.
Antreprenorii încă erau specializați în toate domeniile enumerate, dar au început să-și dea seama că profiturile mai mari ar fi venit prin tranzacțiile dintre orașe și culturi. Ruta de comerț internațională corectă putea deveni cel mai mare avantaj al unui antreprenor.
Bineînțeles, rutele comerciale erau mai mult decât simple căi prin care erau transmise resurse și bunuri brute. Prin intermediul lor se propagau idei și tehnologii. În acest fel, antreprenorii au devenit responsabili de răspândirea lor în întreaga lume.
Unul dintre elementele cheie în istoria antreprenoriatului (și în istoria umană) a fost invenția banilor. Înainte de apariția lor, antreprenoriatul și comerțul aveau loc prin sistemul barter. Aceștia au facilitat comerțul pe distanțe lungi, au folosit ca mijloc de schimb și au oferit antreprenorilor o modalitate de a-și materializa și depozita valoarea. Începând cu perioada medievală, piețele au devenit tot mai populare.
Populațiile s-au extins totodată și oamenii aveau nevoie de piețe mai mari de unde să achiziționeze alimente, îmbrăcăminte, servicii și alte lucruri importante.
Lucrurile nu au fost mereu bune pentru antreprenori. A urmat și o perioadă în care mulți dintre ei s-au văzut nevoiți să-și întrerupă activitatea și să își lase în umbră inovațiile.
Chiar și așa, au apărut unele dintre cele mai influente tehnologii din lume, inclusiv morile de vânt, ceasul mecanic, harta și presa de imprimare. Perioada dintre 1550 și 1800 a însemnat apariția mercantilismului, iar adepții acestei filozofii credeau că în lume există doar o cantitate finită de bogăție.
Descoperirea lui Cristofor Columb a Lumii Noi, în 1492, a schimbat permanent spiritul antreprenorial. Idealurile mercantiliste, combinate cu o vastă lume nouă care aștepta să fie descoperită, i-a calificat pe exploratorii timpurii drept unii dintre cei mai bogați antreprenori. Atunci ei erau cunoscuți mai mult ca negustori și exploratori decât ca antreprenori.
Multe persoane consideră că ultimii 200 de ani de antreprenoriat sunt alimentați în principal de mașini și piețe. Perspectivele pot fi însă multilaterale și în funcție de unghiul din care privești anumite aspecte, poți dezvolta o nouă teorie.
Oamenii care nu au din abilitățile caracteristice majorității antreprenorilor îi pot privi adesea pe aceștia precum niște magicieni care aplică tot felul de tehnici pentru a obține rezultate de calitate.
Chiar a existat cineva care a rămas cunoscut în istorie ca Magicianul din Monte Carlo. Numele său adevărat era François Blanc și a fost un antreprenor și operator de cazinouri, care a fondat Casino de Monte Carlo, primul din întregul Monaco și cel mai de succes din secolul al XIX-lea.
Un fapt mai interesant este că antreprenorul francez nu s-a limitat la această inovație, ci a continuat investind banii în căi ferate și drumuri pentru libera circulație. Obiectivul său principal era acela de a aduce cât mai mulți oameni în acea regiune.
Ideea generală despre această perioadă de după 1800 ar fi că antreprenorii de atunci erau capabili să acționeze în interes propriu, îmbunătățind în același timp societatea în ansamblu.
Începând cu revoluția industrială, antreprenoriatul a trecut de la producția la scară mică în orașele mici, la producția extensivă din orașele mari.
Disponibilitatea producției de energie și disponibilitatea forței de muncă au alimentat această schimbare majoră. În cele din urmă, din aceste forțe puternice ale pieței au rezultat unii dintre cei mai mari antreprenori și inovatori din lume: Andrew Carnegie, J. Morgan, John D. Rockefeller, Frank Kenan și Henry Ford.
După cel de-al Doilea Război Mondial, antreprenoriatul a început să se schimbe din câteva motive diferite. În primul rând, economia devenea din ce în ce mai globală. Mijloacele bune de transport și comunicare au facilitat vânzarea de produse și servicii unei audiențe globale.
Economii masive precum cea a Americii nu își mai permitea să se concentreze doar pe vânzarea produselor pe propriul teritoriu. Au existat, de asemenea, factori microeconomici, precum numărul deținătorilor de automobile.
Mai ales în America, întrebuințarea la scară largă a acestora a generat nevoia existenței autostrăzilor între marile orașe. Și pe măsură ce numărul drumurilor creștea, erau necesare restaurante unde oamenii puteau mânca în timp ce călătoreau. În acele circumstanțe, au fost multe companii care au prosperat datorită minților inovatoare din spate. Printre ele se numărau General Electric, Lockheed, IBM și Holiday Inn.
Astăzi, antreprenorii sunt secretul economiilor din întreaga lume. Economia globală – combinată cu infrastructura și comunicațiile moderne – a introdus un nou sistem de concurență în lumea antreprenoriatului. Nu mai concurezi cu antreprenori din proximitate, ci mai degrabă cu antreprenori din întreaga lume.
Încă de la începuturile istoriei, antreprenoriatul a fost întotdeauna condus de forțele pieței cunoscute sub denumirea de cerere și ofertă.
Antreprenorii timpurii de după Revoluția Agricolă au satisfăcut nevoile fermierilor, oferindu-le instrumente și adăpost. În schimb, au primit mâncare pentru a-și putea hrăni familiile. Pe măsură ce au trecut anii, mijloacele de antreprenoriat s-au schimbat dramatic, dar motivele fundamentale ale acestei activități profesionale efervescente au rămas aceleași.
Peste tot în lume, antreprenorii au apărut pentru a răspunde cererii prin furnizarea de ofertă. Au inovat și au inventat noi tehnologii pentru a rezolva probleme pe care nimeni nu le-a rezolvat până la momentul respectiv. În același timp, concurența a asigurat că interesul propriu al antreprenorului nu produce un impact negativ general asupra societății.
În definirea corectă a antreprenoriatului este necesar ca accentul să cadă pe putere și pe spiritul uman, care au făcut posibile marile descoperiri geografice ale lumii. Antreprenoriatul este o activitate vitală în realizarea unor schimbări în economie și societate, nu numai într-o țară, ci de pe întregul glob pământesc.
