În conformitate cu legea talionului, Navid Afkari a fost executat sâmbătă dimineaţa într-o închisoare din oraşul Shiraz.
Uniunea Europeană (UE) a condamnat luni execuţia de către regimul de la Teheran a tânărului sportiv practicant de lupte greco-romane Navid Afkari.
„UE condamnă în termenii cei mai fermi această execuţie”, a anunţat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, Peter Stano, într-un comunicat.
„Drepturile omului rămân un element central al angajamentului nostru cu Iranul. Vom continua să dialogăm cu autorităţile iraniene asupra acestei probleme, în special prin intermediul reprezentanţei locale a UE la Teheran, precum şi asupra unor cazuri individuale cum este şi recenta execuţie”, a adăugat el.
„UE se opune pedepsei cu moartea în orice circumstanţă şi în toate cazurile fără excepţie”, a amintit Stano. „Aceasta este o pedeapsă crudă şi inumană, care nu are niciun efect disuasiv şi care reprezintă o negare inacceptabilă a demnităţii şi integrităţii umane“, a subliniat el.
Organizaţia internaţională pentru apărarea drepturilor omului Amnesty International a denunţat sâmbătă execuţia „în secret” a lui Navid Afkari, calificând-o drept „parodie de justiţie”, după un proces „în mod clar inechitabil”.
Şeful diplomaţiei americane Mike Pompeo şi-a exprimat de asemenea indignarea în legătură cu această „execuţie crudă”.
Hashtagul în persană #Navid_Afkari a fost intens distribuit pe Twitter pentru a-l susţine pe tânărul luptător şi a se opune executării lui.
Cea mai veche mărturie despre legea talionului este Codul lui Hammurabi (1792-1749 i.e.n.), unde avea mai multe forme: dinte pentru dinte, vânătaie pentru vânătaie, picior pentru picior, mână pentru mână, os pentru os, ochi pentru ochi.
Legea talionului reprezenta la vremea ei un adevărat progres în comparație cu practicile anterioare. Hammurabi a instituit talionul cu scopul de a stăvili o reminiscență foarte periculoasă a comunității gentilice, și anume răzbunarea sîngelui.
În virtutea legii talionului, victima sau rudele ei nu mai puteau pricinui infractorului un rău mai mare decât fapta comisă de către acesta.
Abia Carol cel Mare, când a legiferat pedeapsa Wergeld, a înlocuit răzbunarea privată, constând în revanșa prin sânge, cu o reparație în bani sau bunuri.
