Ziaristul își continua relatarea de la Serbarea de Bobotează:
Calea Victoriei, între biserica Zlătari și cheiul Dâmboviței, a fost pavoazată cu drapele naționale și ghirlande de brad, iar pe trotuare au fost înșiruite trupele.
Regele a trecut în biserică unde s-a început oficierea serviciului religios.
După terminarea serviciului divin s-a format procesiunea spre cheiul Dâmboviței.
Patriarhul a înmânat crucea Regelui, care, la rândul său, a aruncat-o în apă.
Crucea a fost prinsă de Iordan G. Lungu (41 ani) și înmânată Patriarhului.
Cortegiul s-a înapoiat în aceeași ordine în fața bisericii Zlătari unde Suveranul a primit defilarea trupelor.
Rege iubitor de datină
Din lucrarea „Carol II. Din culmea unui deceniu de glorioasă Domnie”, a lui Teofil Gh. Sidorovici, mai aflăm:
„Dar Majestatea Sa Regele este un adânc iubitor și prețuitor de datini și obiceiuri străbune.
Atunci când Și-a dat seama că această pârghie de propășire românească a început să slăbească, a făcut ca prin Străjerie să înflorească din nou, dând astfel pecetea Regească pe o pagină de puternică afirmare națională.
Datina și obiceiul sunt rădăcini care au sfredelit veacurile, hrănind coroana generațiilor ce se ridică.
Plin practica lor ne legăm de trecut și din ele sorbim puteri de viață nouă.
Datina ne amintește de virtuțile străbune, de tăria cu care Neamul a înfruntat primejdiile, de lanțul generațiilor ce zac sub lespezi de morminte.
Majestatea Sa Regele a deschis și în domeniul practicii lor, cărare de lumină.
De Crăciun primește colindul Augustului Său Fiu și al străjerilor-camarazi, împărțindu-le daruri după obicei, ascultă cântecele lor de stea și irozi, iese în pragul Palatului pentru a primi urările plugușorului la coarnele căruia se află Insăș Măria Sa Marele Voevod Mihai, troznind voinicește din bice cu: Mânați măi, hăi! hăi !, în noaptea de Anul Nou, rostește apoi către popor urarea de belșug și fericire, prietenește sorcova cu urâturile ei ca și colindele cu Leroi Doamne.
La Bobotează, înconjurat de înalți demnitrai, aruncă Crucea în apa Dâmboviței, urmând tradiția marilor înaintași, de Paște Îl așteaptă pe masă, când vine dela înviere, castronul cu ouă roșii și încondeiate lângă cozonacul tradițional, la fel ca pe orice român iubitor de cele ce-a moștenit din moși strămoși, iar de Sf. Gheorghe, Patronul Casei Regale, al Armatei, al Străjii Țării și al întregului popor, așează brazda verde în pragul Palatului și ramura înfrunzită alături.
In toate găsește un farmec și o plăcere deosebită, toate îi redeșteaptă în minte paginile istoriei și trecutului nostru.
Prin datini și obiceiuri ne păstrăm ființa neamului, unindu-ne toate puterile pentru ridicarea ei sus, cât mai sus cu putință”.
