Sfântul s-a născut într-o familie de rând, iar Sofia, mama lui, fiind o creștină cuvioasă, a fost și cea care l-a învățat pe copil cele despre credință creștină.
Tatăl necredincios a murit încă de pe când copilul era foarte mic.
Maica lui Clement murind cu moarte firească și fiind îngropată cu cinste, el a rămas copil cu totul orfan, având numai pe Dumnezeu tată și cuvintele mamei lui păzindu-le cu dinadinsul în inima sa.
La vârstă de numai 12 ani, Sfântul Clement purta deja haina monahală și nevoințele cele de zi cu zi ale călugărilor.
După doar opt ani de monahism și îndelungate nevoințe, tânărul Clement este ales, prin rânduiala lui Dumnezeu, episcop.
Nevoințele din chilie s-au continuat cu nevoințele cele din lume, viața sfântului fiind o neîncetată mucenicie.
El a pătimit mult de la toți conducătorii lipsiți de credință ai vremii, printre care împărații Dioclețian și Maximian, și guvernatorii Dometian, Agripin, Cumvrichiu, Dometiu, Saverdot, Maxim, Afrodisiu, Lucius și Alexandru.
Sub împăratul Dioclețian a pătimit cu moarte minunată sfântul Clement.
A pus împăratul în jurul sfântului multe feluri de materii amăgitoare și înfiorătoare – de o parte argint și aur mult, scrisori împărăteșți, care dădeau mucenicului mari dregătorii, haine de mult preț, toată bogăția și podoaba -, iar de altă parte unelte de chinuiri – mâini de fier și unghii, paturi de fier, brice ascuțite, cărbuni aprinși, căldări, coifuri înfocate, țepi, roate, lanțuri grele și mulțime de unelte de chinuire fără de număr.
Unele ca acestea împăratul punând înainte și spre mucenicul căutând, i-a arătat cu mâna aurul și darurile cele bogate, zicandu-i:
„Acestea, zeii noștri le dăruiesc ție, dacă cunoscându-i pe ei, vei începe a-i cinsti cu închinăciuni și cu jertfe”.
Sfântul și-a întors ochii de la acelea, că de la niște lucruri proaste, necurate, rele și nevrednice de vedere, apoi a zis cu suspinare:
„Să fie acelea cu zeii voștri spre pierzare”.
Iar împăratul cu groază căutând, a arătat cu mâna spre uneltele de chinuire, zicând către sfânt:
„Acestea sunt pregătite celor ce nu cred în zeii noștri”.
Viteazul mucenic al lui Hristos i-a răspuns: „Dacă tiraniile tale, precum ți se pare, sunt înfricoșate, apoi ce socotești de chinurile acelea, pe care le-a gătit Dumnezeu în iad celor ce nu cred în El?
Deși se văd darurile voastre a fi luminoase, minunate și cinstite, pentru cei ce cugetă cele pământești, cu mult mai mari însă sunt cele ce se dau în ceruri și pe care le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit”.
Sfântul Clement de Ancira și-a dat duhul în mâinile lui Dumnezeu după multe și nesfârșite chinuri.
Sursa: crestinortodox.ro
