Întemeietorul mecanicii cuantice este luat prizonier de americani

 

La sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, împreună cu alţi fizicieni germani, a fost luat prizonier de către americani, a fost trimis în Marea Britanie.

În 1946 s-a întors în Germania, unde a reorganizat Institutul de Fizică de la Göttingen.

Fizicianul Werner Heisenberg s-a născut la 5 decembrie 1901, la Würzburg, în familia dr. August Heisenberg, profesor de limba greacă la Universitatea din Munchen.

A învăţat la Liceul Maximilian din Munchen, până în 1920, când a început să studieze fizica în cadrul Universităţii din acelaşi oraş.

În 1923, a obţinut titlul de doctor, devenind apoi asistentul fizicianului Max Born (1882-1970).

În perioada 1924-1925, a lucrat cu Niels Bohr, la Universitatea din Copenhaga.

În vara anului 1925, s-a întors la Göttingen. În 1926, a fost numit lector la catedra de fizică teoretică în cadrul Universităţii din Copenhaga, lucrând cu Niels Bohr, iar în 1927, la numai 26 de ani, a fost numit profesor de fizică teoretică în cadrul Universităţii din Leipzig.

În 1941, a fost numit profesor de fizică la Universitatea de Fizică din Berlin, apoi director al Kaiser Wilhelm Institute pentru fizică.

În 1948, a stat mai multe luni la Cambridge, unde a ţinut prelegeri, iar în perioada 1950-1954 a fost invitat în SUA, cu acelaşi scop.

Din 1955, s-a ocupat cu mutarea Institutului de Fizică „Max Planck” din Munchen. A fost director al acestui institut.

Este întemeietorul mecanicii cuantice, creatorul teoriei cuantice a feromagnetismului, al teoriei electrodinamicii şi a particulelor elementare: „Principiile fizice ale teoriei cuantice”.

A scris numeroase opere de popularizare a ştiinţei şi de reflecţii asupra rolului acesteia.

Printre lucrările publicate, se numără: „Natura în fizica contemporană” şi „Ştiinţa modernă în devenire”.

Teoria cuantică a fost aplicată cu rezultate deosebite în descoperirea formelor alotropice ale hidrogenului.

Între 1949-1951, a fost preşedintele Consiliul german pentru cercetări.

În 1953, a devenit preşedinte al Fundaţiei „Alexander von Humbold”.

A murit la 1 februarie 1976.

 

Sursa: Agerpres