Sunt 317 nominalizări, dintre care 210 pentru persoane şi 107 pentru organizaţii, informează Comitetul Nobel într-o postare în pagina sa oficială.
Comitetul observă că este al patrulea cel mai mare număr de candidaţi într-un singur an din istorie.
Record
Recordul este deţinut de anul 2016, cu 376 de candidaţi, când comitetul format din cinci persoane l-a ales pe preşedintele Columbiei Juan Manuel Santos drept laureat, invocând rolul său în negocierea păcii care a pus capăt unei perioade de peste 50 de ani de război civil.
În 2019, Premiul Nobel pentru pace i-a fost acordat premierului etiopian Abiy Ahmed Abiy. El a fost răsplătit pentru eforturile sale de a rezolva conflictul de lungă durată de la frontiera cu statul vecin Eritreea şi pentru eforturile sale „pentru pace şi cooperare internaţională”.
Printre cei care au dreptul de a propune candidaţi sunt politicieni, academicieni, foşti laureaţi ai premiului, directori ai institutelor de cercetare pentru pace şi actuali sau foşti membri ai Comitetului Nobel.
Comitetul Nobel le recomandă celor care fac propunerile să nu dezvăluie nominalizările şi păstrează secretul asupra lor timp de 50 de ani. Cu toate acestea, mulţi dintre cei care fac nominalizări îşi fac publică propunerea.
Greta, nominalizată
Activista pentru mediu suedeză Greta Thunberg (foto) şi mişcarea pro-democraţie din Hong Kong au fost nominalizate de parlamentarii din Suedia şi respectiv Norvegia.
Ceea ce este considerat o nominalizare valabilă este definit de statutul Fundației Nobel. Pentru ca o nominalizare să fie valabilă, aceasta trebuie să fie depusă cel târziu pe 31 ianuarie. Depunerile se fac printr-un formular online.
Membrii Comitetului Nobel pot adăuga alte nume pe listă în timpul primei lor reuniuni după încheierea procesului de nominalizare.
După ce au fost discutate toate nominalizările calificate, se creează o listă scurtă a celor mai interesanți și demni candidați.
Candidații de pe lista scurtă sunt apoi supuși evaluărilor și examinărilor efectuate de consilierii permanenți ai Comitetului Nobel, împreună cu alți experți norvegieni sau internaționali.
Comitetul încearcă să obțină un consens în alegerea laureatului Premiului Nobel pentru pace. În rarele ocazii în care acest lucru se dovedește imposibil, decizia este luată cu votul majorității simple.
Au fost, în istorie, cel puțin trei nominalizări care ne-ar putea ridica sprânceana a uluire: Hitler, Stalin și Mussolini.
Nomina odiosa
Primul dintre cei trei care a fost nominalizat a fost Benito Mussolini. Dictatorul fascist italian a fost nominalizat în 1935, exact în anul în care a invadat Etiopia, potrivit warhistory.com.
Nominalizarea a venit după ce el a trecut trei sferturi dintre business-urile italiene sub controlul statului.
Mussolini a fost nominalizat de două persoane. Una dintre scrisorile de recomandare a venit de la un profesor de la Universitatea de Drept din Giessen, Germania, în timp ce cealaltă a venit de la profesorul Gilbert Gidel de la Facultatea de Drept și Științe Politice din Paris, Franța.
Acesta din urmă a fost membru al Consiliului național de la Vichy și Rector al Academiei din Paris în 1941, jucând un rol în eliminarea profesorilor evrei din universitate.
Aceste scrisori sunt de obicei ținute în arhivele Institutului Nobel, dar tocmai în cazul de faţă lipsesc. Prin urmare, motivele care au stat la baza acestei nominalizări nu vor fi niciodată cunoscute.
Chiar dacă a fost nominalizat, Mussolini nu a fost luat în seamă pentru lista scurtă de către Comitetul Nobel. În cele din urmă, premiul i-a fost acordat lui Carl von Ossietzky, un german care a condus lupta contra reînarmării Germaniei.
Hitler, pe listă!
O altă figură din categoria ”nomina odiosa” este nimeni altul decât Adolf Hitler. În anul 1939, el a fost nominalizat de E.G.C. Brandt, care era un membru al Parlamentului suedez.
Erik Brandt, deputat social-democrat și antifascist, nu l-a nominalizat chiar serios pe Hitler.
Denunțând absurditatea premiului, descoperind pe lista candidaților din acel an a numelui premierului britanic semnatar al acordurilor de la Munchen, Neville Chamberlain, deputatul scandinav l-a propus pe Hitler, printr-o scrisoare redactată pe ton ironic.
În cele din urmă a retras această candidatură, tot printr-o scrisoare, datată 1 februarie 1939. O provocare rămasă în istoria Premiului Nobel pentru Pace!
La rândul său Chamberlain fusese nominalizat de mai multe persoane pentru rolul jucat în acordul de la Munchen.
Brandt ținea să sublinieze problemele din politica externă a momentului și faptul că acordul de la Munchen permitea Germaniei să preia o parte din Cehoslovacia.
Dar ideea lui Brandt, oricât de ironică s-a vrut a fi, nu a căzut bine multora, așa că a retras-o.
Chiar dacă Hitler nu a avut nicio șansă să ia Nobelul, în acel an premiul nici nu s-a dat, pentru că a izbucnit Cel de-al Doilea Război Mondial.
În anii de după război au apărut și alte nominalizări ciudate.
Stalin? Cum așa?
Cele mai ciudate au fost două pentru Iosif Visarionovici Stalin. Fostul lider al Uniunii Sovietice a fost nominalizat mai întâi în 1945 și ulterior în 1948.
Prima oară, istoricul și fostul ministru al Afacerilor Externe suedez Halvdant Koht, care era de asemenea membru al Comitetului Nobel, a fost cel care a propus numele lui Stalin. Este imposibil de știut care au fost motivele exacte din spatele nominalizării, dar se pare că erau politice.
Când a fost scrisă nominalizarea, Norvegia era aliată cu Uniunea Sovietică, iar Armata Roșie eliberase parte din țară de ocupația germană.
Țările aliate aveau atunci o imagine bună a lui Stalin, conturată în mass-media, dată fiind acțiunea sovietică în timpul războiului.
Koht se poate să-l fi văzut pe Stalin ca pe unul dintre arhitecții victoriei aliaților și de aceea l-a nominalizat. Totuși, Stalin nu a câștigat premiul, care i-a fost dat lui Cordell Hull.
A doua nominalizare pentru Stalin a venit în 1948 și a avut probabil motive politice. Aceasta a fost trimisă de profesorul cehoslovac Wladislav Rieger.
Stalin nu a primit premiul, dar în acel an din nou nu a fost acordat. Motivul a fost că nu s-a găsit o persoană în viață suficient de importantă pentru a-l lua, un fel de omagiu pentru recent asasinatul Gandhi.
