Acest fapt demonstrează că întoc‑ mirea listelor cu numele persoanelor respective s‑a desfășurat în mai puțin de o lună de zile!
De la Cernăuți, în luna august 1940, au fost expediate în Siberia două eșaloane cu deportați, operațiunile de deportare a bucovinenilor continuând în lunile ce au urmat.
Astfel, la 4 decembrie 1940, Martynov, căpitan al Securității de Stat, șeful Direcției NKVD pentru Regiunea Cernăuți, trimitea la Ministerul de Interne de la Kiev un tabel cu numele a 2057 de persoane care urmau a fi deportate.
Pe aceste liste au fost trecuți 855 mari comercianți, 302 mari proprietari de imobile, 245 înalți funcționari, 227 industriași, 141 foști polițiști, 77 foști agenți ai Siguranței, 80 prostituate, 74 moșieri și 26 alb‑gardiști21.
În perioada imediat următoare, toți aceștia au fost deportați în Siberia.
În februarie 1941, la prima Conferință regională a Partidului Comunist, Ivan Hrușețki, prim‑secretar, sublinia că numărul „dușmanilor puterii sovietice”, depistați în ultima vreme numai în orașul Cernăuți, se ridică la 658 persoane, provenind din categoriile sociale menționate mai sus.
Casele confiscate de la proprietarii legitimi erau trecute în mâinile miilor de „specialiști” aduși din regiunile estice, suficient de îndoctrinați pentru a rămâne loiali regimului bolșevic.
La sate, unde trebuia distrusă baza socială a economiei de piață pentru a putea realiza cooperativizarea și a putea organiza colho‑ zuri, s‑a aplicat politica de deschiaburire.
Către sfârșitul lunii februarie 1941, pe liste speciale au fost incluse 3970 de gospodării ale chiaburilor din întreaga regiune.
Aceștia, împreună cu familiile lor, au fost deportați în Siberia și Kazahstan în vederea „reeducării”.
Sursa: Drama românilor din Regiunea Cernăuți. Masacre, deportări, foamete, Editura Nicodim Caligarful, Mănăstirrea Putna, 2019
