Poet, traducător şi publicist, Petre Stoica s-a născut la 15 februarie 1931, în Peciu Nou, judeţul Timiş.
A urmat liceul C.D. Loga din Timişoara (1946-1950).
A urmat apoi cursurile Facultăţii de Filologie, secţia română-germană (1950-1954) a Universităţii Bucureşti.
După absolvire, a fost corector la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (1955-1958) şi la Editura pentru Literatură Universală (1958-1962).
Apoi, a fost redactor principal la revista Secolul XX (1963-1972).
A debutat simultan, în 1956, în revista Steaua din Cluj şi la „Tânărul scriitor” din Bucureşti.
Editorial, a debutat cu volumul Poeme în 1957.
Redactor pentru Bucureşti al revistei Steaua, a mai colaborat la: „Gazeta literară”, „Viaţa Românească”, „România literară”, ş.a.
De asemenea, a scris articole pentru mai multe publicaţii din străinătate.
A avut o activitate publicistică susţinută şi a călătorit frecvent în străinătate, în special în spaţiul germanic.
În 1995 s-a stabilit la Jimbolia, unde a înfiinţat o fundaţie culturală româno-germană care îi poartă numele.
Membru al Uniunii Scriitorilor, după 1989 a luat parte la constituirea PEN Clubului din România şi a fost membru fondator al Alianţei Civice.
A înfiinţat publicaţia „Dreptatea literară” şi a fost redactor-şef al cotidianului Epoca.
Dintre volumele de poezie, amintim: „Pietre kilometrice” (1963), „Miracole” (1966), „Arheologie blândă” (1968), „Sufletul obiectelor” (1972), „Iepuri şi anotimpuri” (1976), „Un potop de simpatii” (1978), „Caligrafie şi culori” (1984, care mai cuprinde şi însemnări, interviuri, studii critice), „Numai dulceaţa porumbelor” (1985), „Tango şi alte dansuri” (1989).
Excelent traducător din lirica universală, în special din lirica modernă germană, austriacă şi nordică („Poezia germană modernă – De la Ştefan George la Enzensberger”, I-II, 1967, 1999; Georg Trakl, „59 poeme”, 1967, „Tânguirea mierlei”, 1981, „Sebastian im Traum-Sebastian în vis”, 1998, „Metamorfoza răului”, 2000; „Poezia austriacă modernă (de la Rainer Maria Rilke până în zilele noastre)”, 1970; „Poeţi ai expresionismului”, 1972; Yvan Goll, „Noul Orfeu”, 1974; Ernst Stadler, „Cuvântare solemnă”, 1975; „Cântece africane”, 1975; Nikolaus Berwanger, „Trăiesc printre rânduri”, 1981), în antologii („Efigiile naturii”, 1971, în colaborare cu Mircea Tomuş; „Oraşul furnicar”, 1982; „Fluturi, păsări, cai…”, 1983). („Dicţionarul general al literaturii române”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007)
Alte volume: „Melancolii inocente” (1969), „Orologiul” (1970), „Bunica se aşează în fotoliu” (1972), „Trecătorul de demult” (1975), „O nuntă de cenuşă” (1977), „Visul vine pe scara de servici” (1992), „Marea pururi marea” (1996), „Uitat printre lucruri uitate” (1997), „Însemnările cultivatorului de mărar” (1998), „La scufundarea vasului Titanic” (I-II, 1999-2000), „Insomniile bătrânului” (2000), „Vizita maestrului de vânătoare” (2002), „Pipa lui Magritte” (2004), „Ultimul spectacol – 101 poeme” (2007), „Unsprezece adnotări lirice la covoarele Şerbanei” (postum, 2013).
A primit numeroase distincţii şi premii literare, printre care: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1971, 1974); Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Sibiu (1985); Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1980, 1991; filiala Timişoara, 1996); Premiul Naţional de Poezie ”Mihai Eminescu” (Botoşani, 1994); Marele Premiu ”Ion Vinea” pentru poezie (1996); Premiul APLER pentru traducere în limba română (2004), Radio România Cultural – Premiul pentru Poezie (2006), Premiul Naţional ”Tudor Arghezi” pentru Opera Omnia (2006).
I-au fost acordate titlurile de Cetăţean de onoare al municipiului Botoşani şi al oraşului Jimbolia şi a primit Medalia onorifică a oraşului Jimbolia.
De asemenea, a primit Diploma specială a comunităţii foştilor germani din Banat.
A fost decorat cu Ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler (2002).
A murit la 21 martie 2009, la Jimbolia, judeţul Timiş.
Sursa: Agerpres
