În casa vânătorilor de plăceri de la Crucea de Piatră la 1931

 

Reportera Margareta Nicolau pătrundea în 1931 în casa de toleranță a Elenei Dinescu din cartierul bucureștean Dudești, cunoscută sub numele de Crucea de Piatră.

Margareta Nicolau a publicat ce a văzut acolo în „Magazinul” sub titlul „În casa vânătorilor de plăceri”:

O noapte de emoții și surprinderi mi-a fost procurată din plin cu prilejul pătrunderii mele, în mod clandestin, în casa de toleranță a Elenei Dinescu (…)

Casa cu ziduri falnice alături de care străjuiește timid o cruce de piatră își poartă cu semeție faima de la un capăt la altul al orașului.

Stăpâna a știut să-i dea o „alură” de eleganță și romantism intitulând-o „Cassanova”, după numele ațâțător al celebrului cuceritor de inimi.

Sau poate nu e decât „casa nouă”?

Elena Dinescu a scos cu voie bună purcoaiele de bani, adunate în casa din strada Brezoianu – opt milioane – vârându-i în monumentala clădire din cartierul Dudeștilor.

Confortul și oarecare eleganță împrumută buchetului bogat de pensionare o doză de caldă atracție.

Oaspetele – clientul – cum îi spun fetele, e bine primit.

Sunt plini de bunăvoință cei doi portari, Spiru și Tudor, care fac cu schimbul la intrare. Dau, fără să li se ceară, deslușirea:

-Avem marfă bună, ceva fain… E vorba de vreo minoră ademenită recent de proxenetă.

Orele 7 seara.

Fetele s-au deșteptat din toropeala celui de al doilea somn, frunzăresc în grabă resturile de mâncare rămase de la dejun și apoi, ca la o poruncă, încep ferchezuiala, care trebuie să le ducă în salonul de primire de la parter, proaspete și cu dispoziție specială…

Elena Dinescu, întovărășită de directoarea, Ecaterina Petrov, trec în revistă pe fiecare.

Tanți Blonda, Marieta Blonda, Lenuța Sașia, Lenuța cu coade, Mioara, Mimi, Puia, Coca etc, toate trebuie să defileze prin fața celor două perechi de ochi cercetători.

Jos, în salon, Costică Drăgan, pianistul, atacă primele note pe clapele de fildeș.

E o frântură de vals luminis, care te îndeamnă fără voie să-ți legeni trupul în ritmul plăcutelor îmbinări de tonuri.

Drăgan, un tânăr cocoșat, cu figura negricioasă, mlădiță a caselor în care dragostea corpului e un continuu târg, e fiul proxenetului Gheorghe Gândac și al cunoscutei cântăreșe Drăgana Gândac.

Pianul cântă aproape fără întrerupere.

Fetele au început să danseze între ele, sau flecăresc prin colțuri, când deodată ochii tuturor s-au ațintit spre ușă.

Primul oaspete a apărut.

Lenuța Sașia e cea care face primii pași de atac șoptind celor din preajmă:

-Ia!… gineală!…expresie care s-ar putea tălmăci astfel:

-Fiți atente!… sosesc clienții, începe seducția în mod natural, cu priviri languroase și apropieri convingătoare.

Treptat, treptat, încăperea începe să se umple de vizitatori.

Lume pestriță: de la băiatul de prăvălie, până la cel mai distins intelectual.

O scară urcă la etaj.

Întâi într-un hol, unde se face consumația: cafea, dulceață, prăjituri.

Băuturile au fost interzise, din noiembrie trecut.

Din hol se deschide un culoar care are deoparte și de alta încăperile fetelor. Camerele sunt curate, atrăgătoare.

Deasupra se ridică un alt etaj, amenajat la fel.

Spre miezul nopții interiorul întregii clădiri e răscolit de un zumzet surd, întrerupt adeseori de hohote puternice de râs sau de năvala sunetelor armonioase, când se deschide ușa de la salon.

Unele din pensionarele clădirii Cassanova se pierd prea mult în vârtejul dansurilor și-și uită atribuția – aceea de a acapara, în cursul unei nopți, cât mai mulți bărbați.

Un braț vânjos ți-a împrejmuit talia, o voce caldă îți șoptește cuvinte dezmierdătoare și amețeala vine pe negândite.

N-ai vrea să te mai depărtezi de pieptul strâns lipit de al tău și, pentru că amintirea realității țipă puternic în tine, te căznești să prelungești cât mai mult agonia plăcerii.

Dar ochii neîmblânziți ai Ecaterinei Petrov stau veșnic la pândă.