Veche proxenetă, ea nu vede în tânăra fată decât o marfă bună pentru cea mai înverșunată specula.
Ea e cea care încheie târgurile, indicând prețul, cu toate că tariful general e fixat: O sută de lei.
Din banii căpătați nu intră nimic în buzunarele vânzătoarelor de plăcere.
În salon tronează monumentală casa de bani, împărțită în mici cutiuțe pentru fiecare fată.
Acolo, după clipele de apropiere, pensionara trebuie să depună ultima lețcaie, primită de la bărbații care au primit-o în cursul nopții.
Spre zori, figurile au pălit, vocile și-au pierdut din voiciune, gesturile devin lente, aproape plictisite.
Dar masculi noi sosesc din oraș.
Elena Dinescu și Ecaterina Petrov trebuie să împingă, să certe fetele prin colțuri..
Două fete – figure de copile – o achiziție proapătă a casei, tresar și încearcă să se depărteze, când un tânăr, în uniformă cenușie împodobită cu eghileți albi, vrea să le vorbească.
Sunt două minore, fugite de la oficiul de vagabonzi.
- Ce căutați voi aici?
Ele nu răspund. Pe figurile lor nu poți citi nimic.
Dar silueta grasă a stăpânei a răsărit ca din pământ.
Cu un surâs dulceag pe buzele veșnic fardate, femeia, care de un deceniu și jumătate nu vrea să depășească vârsta de 30 de ani, știe minunat de bine să pună lucrurile la punct.
A scos din casa de fier câteva bancnote, care au trecut discret în mâna indiscretului.
