În urmă cu 70 de milioane de ani, Alaska era o regiune mult mai primitoare decât azi, chiar dacă și atunci condițiile erau destul de aspre: temperaturi relativ scăzute (în jur de 6 grade Celsius iarna), perioade slabe de însorire cu o noapte cvasi-permanentă timp de șase luni pe an și resurse alimentare limitate în funcție de anotimp.
Cu toate acestea, numeroși dinozauri au frecventat zona, după cum o dovedesc fosilele descoperite în formațiunea Prince Creek, din nordul Alaskăi.
Marea întrebare era dacă aceștia își petreceau aici doar o parte din an, pentru ca, în timpul iernii, să coboare spre regiunile mai calde, sau era vorba de o ședere permanentă.
Noi descoperiri oferă acum răspuns la întrebare.
În prezent, condițiile din jurul Cercului Polar sunt mult mai grele decât în Cretacic, ceea ce face ca și cercetările paleontologilor să fie dificile. Acesta trebuie limitate la perioadele favorabile din an, ceea ce lungește durata lor.
Patrick Druckenmiller, de la Universitatea din Alaska, și Gregory Erickson, de la Universitatea din Florida, au avut nevoie de zece ani pentru a efectua săpături la Prince Creek. Ei au descoperit astfel numeroase specii de dinozauri, precum și resturi de mamifere și alte reptile.
În tot acest timp, ei au colectat și dinți minusculi precum și fragmente de oase de la dinozauri „perinatali”, adică de la embrioni sau nou-născuți.
O veritabilă maternitate pentru dinozauri, cu practic toate speciile de la Prince Creek reprezentate și la nivel perinatal.
Astfel, savanții au descoperit dinozauri cu cioc de rață (hadrosauride), ceratopși cu coarne, tiranozauri, troodonți și dromeozauri.
O asemenea abundență sugerează că toate aceste specii făceau mai mult decât să treacă temporar în timpul sezonului cald din Alaska: ele locuiau aici permanent.
Descoperirea osemintelor ridică numeroase alte întrebări, cea mai importantă fiind cum reușeau să supraviețuiască dinozaurii în timpul lungilor luni de noapte polară.
După cum explică autorii într-un articol publicat în revista Current Biology, prezența lor permanentă în jurul Arcticii este un indiciu puternic al unui metabolism cu sânge cald.
De altfel, printre toate celelalte feluri de specii descoperite la Prince Creek, nu există șerpi, broaște sau țestoase. O dovadă pentru savanți a endotermiei acestor dinozauri de la sfârșitul Cretacicului.
Probabil, însă, că sângele cald nu era suficient pentru a asigura supraviețuirea dinozaurilor în timpul iernii polare. Este probabil că ei au adoptat strategii unice de adaptare pentru a face față întunericului, temperaturilor scăzute și cantității restrânse de hrană.
Este posibil ca unii să fi hibernat sau să se fi mulțumit cu un foarte mic aport nutritiv.
Numeroase alte întrebări își așteaptă răspunsul de la cercetările care vor avea loc în anii următori.
