Data de 25 ianuarie 1995 ar fi putut fi ultima zi pentru omenire, când Federația Rusă s-a pregătit să lanseze o lovitură nucleară împotriva Statelor Unite.
Cum se face că cele două superputeri, care puseseră capăt Războiului Rece de numai câțiva ani și își normalizaseră relațiile, au ajuns din senin pe punctul de a se anihila reciproc și, odată cu ele, întreaga planetă?
Motivul acestei escaladări fără precedent (nici măcar în timpul crizei rachetelor cubaneze) a fost o rachetă-sondă norvegiană, cât se poate de banală, care servea la efectuarea de experimente și măsurători în păturile superioare ale atmosferei.
Lansarea sa, de pe insulița Andøya, la ora 7 dimineața (10, ora Moscovei), în direcția insulei Spitzberg, a provocat panică în Rusia.
Dotată cu un echipament științific pentru studiul aurorelor boreale, racheta Black Brant XII era de aceeași talie cu o rachetă balistică americană Trident D5, concepută pentru a fi lansată de pe submarin.
Mai mult, ea a urmat o traiectorie care, potrivit Ministerului rus al Apărării, era asemănătoare cu cele ale rachetelor americane, în cazul unui atac nuclear.
În decembrie 1994, Norvegia informase 28 de state, printre care și Rusia, de lansarea Black Brant XII, însă nu oferise o dată precisă, ci doar un interval: 15 ianuarie – 10 februarie anul următor.
Din cauza întârzierilor birocratice, însă, acest anunț nu a parvenit la sistemul rus de alertă privind atacurile cu rachete, ceea ce a provocat panica.
La Kremlin a fost convocată o reuniune de urgență cu cei mai înalți oficiali politici și militari. Ministrul Apărării, Pavel Gracev, șeful Statului Major, generalul Pavel Kolesnikov, și președintele Federației Ruse (și comandant suprem), Boris Elțîn, au activat cele trei terminale de control al forțelor de rachete strategice – numite în mod obișnuit „valiza nucleară”.
Militarii credeau că racheta fusese lansată pentru a crea un impuls electromagnetic care ar fi dezactivat radarele și sistemele de comunicații strategice. Acest lucru ar fi creat terenul propice pentru un atac nuclear masiv.
Timp de câteva minute tensionate, în timp ce oficialii ruși observau zborul rachetei, s-a luat în discuție ipoteza unei lovituri nucleare împotriva Statelor Unite.
„Se cunosc puține lucruri astăzi despre ceea ce a spus Elțîn la vremea respectivă, deși a fost unul dintre momentele cele mai periculoase din istoria erei nucleare”, scria ziaristul David Hoffman de la Washington Post.
„El arată cu claritate că sistemul de alertă nucleară al Războiului Rece este în continuare activ și cât de dezastruoase ar putea fi consecințele, chiar dacă gâlceava dintre marile puteri a luat sfârșit.”
Situația a fost dezamorsată doar atunci când a fost evident că racheta se îndrepta spre insula norvegiană Spitzberg (nu departe de care a căzut în ocean). Atunci a fost dezactivată valiza nucleară.
Incidentul despre alerta care a cuprins forțele nucleare strategice ruse a fost cunoscută rapid de comunitatea internațională, fapt care a provocat confuzie în cercurile politice și militare de la Washington.
Când, patru ani mai târziu, norvegienii au organizat o nouă lansare a unei rachete Black Brant XII și au anunțat-o Ministerului rus al Apărării, americanii au avertizat ei înșiși principalele organisme ruse pe toate canalele posibile de comunicare.
Așa se face că de data aceasta nu a mai existat nici o surpriză neplăcută.
