Împreună cu Ion Răducanu şi, după unele surse, cu Victor Slăvescu, a editat, în 1918, la Iaşi, revista de studii economice şi sociale „Independenţa economică” (a apărut până în 1947).
Tot în 1918, şi tot la Iaşi, alături de Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan şi Ion Răducanu, a fondat Asociaţia pentru Studiu şi Reformă Socială, transformată ceva mai târziu, în 1921, în Institutul Social Român.
Virgil Madgearu a devenit secretarul general al acestui institut. De asemenea, a fost organizator, împreună cu Ion Răducanu şi Victor Slăvescu, al Şcolii de Cooperaţie (1919).
Prin grija sa, a luat fiinţă Institutul Românesc pentru Studiul Conjuncturii Economice (1935), iar împreună cu Ion Răducanu, Gromoslav Mladenatz şi Victor Slăvescu a organizat Şcoala Superioară de Tehnică şi Practică Comercială (1937).
Pe lângă activitatea didactică, s-a implicat intens şi în viaţa politică. A fost membru marcant şi secretar general al Partidului Ţărănesc, ulterior al Partidul Naţional Ţărănesc.
A fost deputat (1919-1931 şi 1932-1938) şi a deţinut importante funcţii în stat: secretar general în Ministerul Industriei şi Comerţului (1918), ministru al Industriei şi Comerţului (1928-1929, 1930, 1932), al Finanţelor (1929-1930, 1932-1933), al Agriculturii şi Domeniilor (1930-1931), ad interim la Comunicaţii (1929).
Ca delegat al României la Societatea Naţiunilor şi la conferinţe economice internaţionale, a fost susţinător al cauzei ţărilor agrare afectate de depresiunea economică mondială.
La 13 noiembrie 1990, a fost ales, post-mortem, membru al Academiei Române.
Foto: Cadavrul lui Virgil Madgearu la Institutul Medico-Legal (înaintea_autopsiei)
Sursa: Agerpres
