Dioclețian este un soldat originar din regiunea Dunării, cu excepționale merite militare. El înțelege că extinderea excepțională pe care o cunoaște Imperiul Roman depășește puterile de conducător ale unui singur om.
Presiunea barbarilor este din ce în ce mai puternică la granițe, iar anumite provincii, cum ar fi Galia, ajung să se guverneze singure.
Chiar din anul 286 d.Hr., în care se suie pe tron, Dioclețian își asociază un coleg de guvernare: Maximian, împărțindu-și imperiul în două.
Văzând că acest tip de coabitare funcționează bine, Dioclețian completează sistemul cu încă doi „împărați secunzi”, de un rang inferior. Aceasta este tetrarhia.
Dioclețian și Maximian își ia titlul de „Augustus”. Primul guvernează Orientul (capitala: Nicomidia, în sudul Mării Marmara, peste apă de Bizanț), al doilea, Italia și Africa (capitala: Milano).
Adjuncții primesc titlul de „Caesar”. Constanțiu Clor guvernează Spania, Britania și Galia (capitala: Trier, Germania de azi), iar Galeriu Iliria (capitala: Sirmium, în Serbia de azi).
Dioclețian împarte vastele provincii ale imperiului, creând circumscripții mai mici, mai ușor de organizat și de apărat.
Roma nu mai este sediul guvernului. Orașul Etern își pierde din importanță în fața orașelor frontaliere.
În același timp cu descentralizarea administrației imperiului, Diocleția simte instinctiv că trebuie să întărească coeziunea culturală și politică.
De aceea, domnia sa este marcată de cumplite persecuții împotriva comunităților de creștini, care refuză să aducă jertfe zeilor romani, printre care se număra împăratul însuși.
În conformitate cu regula pe care și-o stabiliseră, Dioclețian și Maximian se retrag de bunăvoie în anul 305.
Dar succesorii lor se arată mai puțin dezinteresați, iar tetrarhia naufragiază rapid în lupte intestine, pregătind terenul pentru scindarea imperiului între Orient (grec) și Occident (latin).
La Veneția, pe peretele exterior al basilicii San-Marco, există o sculptură în piatră roșie despre care se crede că i-ar reprezenta pe tetrarhi (foto).
Ea se afla inițial la Constantinopol, însă a fost adusă de cruciați când au jefuit orașul în 1204.
