Imaginea cu Stalin dându-i cu tifla gărzii sale de corp face parte din familia ipostazelor „umane” în care dictatorilor le place să pozeze în particular. Cum este, de pildă, și fotografia cu Hitler și câinele ciobănesc german.
Cum era Stalin în viața privată?
Potrivit martorilor, îi plăcea biliardul și să se joace cu copiii, flirta cu nevestele subalternilor, bea mult și avea o slăbiciune pentru banane.
Era un grădinar pasionat, mândru de trandafirii și de lămâii pe care îi îngrijea.
Adora westernurile lui John Ford, dar filmul lui preferat era „S-a întâmplat într-o noapte”, comedia din 1943 regizată de Frank Kapra.
De remarcat că, atunci când Stalin greșea pronunția unui cuvânt, întreg anturajul său se străduia să îi repete greșeala, scrie RareHistoricalPhotos.
Simțul său al umorului era impregnat de cruzimea care îl caracteriza. Obișnuia să își terorizeze subalternii, pentru ca apoi să se amuze ridiculizându-le lingușelile.
Îl amuza să-i facă pe oameni să mărturisească sub tortură crime pe care nu le-ar fi putut comite.
Istoricul britanic Sebag Montefiore povestește că, în timpul lui Stalin, circula un banc cu un sâmbure mare de adevăr:
„Dictatorul își pierde faimoasa pipă, se plânge de dispariția acesteia, după care o găsește sub canapea. Lavrenti Beria, șeful poliției politice, exclamă: «Este imposibil! Trei oameni au mărtusit deja crima!».”
Ceea ce face ca gluma aceasta să fie mai mult decât o glumă este că Stalin se amuza copios când i se spunea.
Începând cu 1931, Vlasik a devenit șeful serviciului de protecție al Kremlinului. A devenit aproape un membru al familiei lui Stalin. Însă aceasta nu l-a salvat de epurarea legată de Complotul Halatelor Albe din 1952.
După ce Stalin a murit, în 1953, Vlasik a fost eliberat din Gulag.
În memoriile fiicei lui Stalin, Svetlana Alilueva îl descria pe Vlasik drept „analfabet, prost, brutal, și un despot obraznic” cu subalternii.
Era atât de copleșit de importanța poziției sale încât „a început să le dicteze artiștilor gusturile tovarășului Stalin”, iar „personalitățile l-au ascultat și i-au urmat sfaturile. Nici un concert festiv la Balșoi nu a avut loc fără a fi urmat de sancțiunile lui Vlasik.”
În memoriile sale, Vlasik a scris:
„Am fost grav ofensat de Stalin. După 25 de ani în care am făcut o treabă excelentă, neprimind decât încurajări și recompense, am fost exclus din Partid și aruncat în închisoare. Însă niciodată, nici o clipă în starea în care eram, indiferent la ce ironii eram expus, nu am nutrit în sufletul meu nimic rău împotriva lui Stalin.”
