Noul preşedinte executiv al Institutului, Alexandra Toader, invitată într-o emisiune la Digi24, a prezentat, succint, priorităţile Institutului care în ultimul an a dispărut de pe agenda evenimentelor referitoare la cercetarea trecutului recent.
Potrivit Alexandrei Toader, Institutul are ca prioritate pentru perioada următoare începerea investigațiilor în trei dosare esențiale: torționarii, frontieriștii și crimele de la Revoluție.
Informaţia a fost întărită şi de un comunicat oficial al Institutului difuzat luni.
Dacă în privinţa torţionarilor Institutul s-a remarcat în trecut prin acţiuni care s-au soldat cu trimiterea la închisoare a câtorva personaje, crimele de la Revoluţie sunt o temă nouă pentru IICCMER.
Dosarul fenomenului frontierist din România comunistă este însă unul menţionat cu mai multe ocazii, de diverşii preşedinţi executivi ai IICCMER, dar în care nu au existat rezultate concrete.
În august 2013, Andrei Muraru, directorul IICCMER de la acea vreme, anunţa, întâmplător tot într-o emisiune la Digi24, că în 2014 se va deschide „dosarul frontieriştilor”, cel referitor la uciderea la frontieră a românilor care încercau să evadeze din „Raiul” comunist românesc.
În ianuarie anul trecut, IICCMER, aflat sub conducerea teologului Radu Preda, lansa un apel public pentru strângerea de informații relevante privind încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale în cazul tentativelor de trecere a frontierei în perioada 1947-1989. Anterior, Institutul anunţase că începe studierea acestui dosar extrem de complicat care ţine nu doar de trecutul recent, ci are trimitere în prezentul nostru, din care v-am prezentat nenumărate aspecte în articole publicate în revista Evenimentul istoric, dar şi în paginile şi pe site-ul Evenimentului zilei.
Dosarul fenomenului frontierist din România este, poate, alături de cel al Revoluţiei, unul dintre cele mai complexe, dar totodată şi accesibile, dat fiind faptul că atât făptuitorii, cât şi victimele sunt în viaţă, într-un număr important, aşadar, acum ar putea fi momentul adevărului şi pentru acesta. El îi vizează nu doar pe cei care şi-au pierdut viaţa în tentativa lor de a părăsi România comunistă, ci şi pe familiile acestora, pe cei care au suferit ani de temniţă din aceleaşi motive, ani de persecuţii şi urmărire din partea Securităţii, alături de apropiaţii lor, dar şi familiile celor dispăruţi, despre care nu există nicio informaţie, familii care aşteaptă şi după 30, 40, 50 de ani veşti despre membrii lor dispăruţi în neant.
