Iancu de Hunedoara și taina clopotelor care sunt trase zilnic la orele 12
Epoca medievală a scos în evidență încă din timpul vieții voievodului transilvănean și guvernatorului Ungariei personalitatea lui multiplă, viziunea lui de strateg și abilitățile lui militare. Familia lui Iancu de Hunedoara are o frumoasă tradiție transilvăneană, dar puțină lume știe că obiceiul tragerii clopotelor bisericilor catolice, și în multe regiuni și ortodoxe, este legat de un moment crucial pentru lumea creștină care îl are în prim plan de Iancu de Hunedoara în calitate de apărător al valorilor creștine și europene în fața amenințării pe care a lansat-o Imperiul Otoman în a doua jumătate a secolului al XV-lea.
Ioan de Hunedoara sau Ioan Corvin ( 1407 – 1456), a deținut primul titlu important prin funcția de ban al Severinului în anul 1438. Calitățile lui excepționale i-au rezervat ulterior funcții de excepție : voievod al Transilvaniei între 1441-1456 şi de regent al Ungariei între 1446-1452.
Geniul său militar și de strateg l-a menținut constant pe linia politicii antiotomane și l-a convins să inițieze alianțe care să consolideze granițele Regatului Ungariei și a Voievodatului Transilvaniei, incluzând în viziunea sa de apărare antiotomană linia Dunării și spațiul carpato-danubiano-pontic (cu Moldova și Țara Românească).
A reușit să obțină câteva victorii împotriva Imperiului Otoman care au devenit legendare. Una dintre cele mai marile bătălii ale creștinătății a avut loc în anul 1456, la Belgrad. Însuși Sultanul Mahomed al II-lea a fost prezent și a a mobilizat pentru cucerirea Belgradului forţe impresionante. Sursele vorbesc de circa 150.000 de soldaţi, artilerie de asediu superioară celei folosite împotriva Constantinopolului şi o flotă care urma să acţioneze pe Dunăre ( aproximativ 60 – 65 de galere şi circa 150 de vase mai mici). Iancu de Hunedoara şi-a întărit garnizoana cetăţii care devenise un punct strategic major, un ultim bastion în Balcani care putea proteja eficient granițele Regatului Ungariei. El a reușit mobilizarea a 5.000 de mercenari. A beneficiat de sprijinul călugărului franciscan Ioan de Capistrano, care a desfăşurat o intensă propagandă pentru o nouă cruciadă antiotomană. Eforturile de mobilizare militară a lui Iancu de Hunedoara s-au concretizat printr-o oaste creștină de bună calitate care se ridica la circa 30.000 de oameni. Se cunoaște de asemenea mai puțin faptul că această oaste era formată și din numeroși vlahi şi sârbi ortodocşi şi de o flotă improvizată formată din 200 de vase. Luna iulie a anului 1456 a fost incendiară la propriu la Belgrad.
După confruntări numeroase , armata creștină condusă de Iancu de Hunedoara a obținut într-un mod categoric victoria. Victoria la Belgrad i-a adus lui Iancu de Hunedoara recunoștința lumii catolice. Papa Calixt al III-lea a apreciat foarte mult victoria obţinută de Iancu de Hunedoara. El a susținut că momentul este ”cel mai fericit moment al vieţii sale”. Mai mult a decretat, printr-o bulă papală emisă pe 6 august 1456, ca toate clopotele bisericilor catolice din Europa să fie trase în fiecare zi la orele 12.00. Obiceiul este astfel în uz de peste cinci secole, glorificând victoria lui Iancu de Hunedoara.
