Experimentul a fost scos la lumina zilei de un tânăr regizor basarabean, Dragoș Turea, care a realizat filmul documentar „Grădina sovietică”, în care prezintă planul secret al lui Hrușciov, în urma căruia au apărut fasolea mutant, bumbacul verde sau uleiul de floarea soarelui cu gust de măsline. Prețul a fost mare, viețile multor oameni printre care și a bunicii lui Dragoș care a murit de cancer, nu înainte de a-i povesti tărășenia.
El a descoperit o mașinărie care iradia porumbul în câmp deschis numită „Kolos”. Mașinăria a fost și în satul bunicii lui, Cuhnești din raionul Glodeni. Erau zeci de mașini, toată țara era împânzită de astfel de instalații, mobile sau fixe. Toate culturile erau tratate înainte de a fi plantate cu scopul de a mări recolta.
Secret, secret, dar apăruseră și materiale promoționale, secretizat fiind doar felul în care se aplica noua realizare a științei sovietice. Oamenii de știință chiar se mândreau. În anii 1960, Cazangi, un genetician din Bălți, a adus fasole neagră din Mexic pe care a albit-o. Și florile erau iradiate pentru a fi pe placul regimului sovietic.
Cei care au participat activ au murit tineri.
Deșeurile radioactive au fost colectate într-o clădire protejată, dar după dispariția URSS, acum vreo zece ani mai bine au fost abandonate pe un câmp.
Dragoș spune: „Grădina sovietică” analizează în cele mai mici detalii tendința regimului de a ține sub control tot ce-l înconjoară. Se urmărea cantitatea. Cifrele erau importante, nu sufletele. Dar omul nu va putea niciodată să genereze mutații așteptate, cu ajutorul radiației. Este ceva ce nu poți controla, e mai presus de înțelegerea noastră. Nu știi niciodată ce va ieși, va fi aberație cromozomială, va fi ceva la ce nu te aștepți. N-am ajuns noi la asemnea performanțe ca să putem înțelege aceste taine. Dar comanda era clară: să se mărească recolta. Și atunci, sărmanii oameni trebuiau să execute orbește această comandă.
