Dar Hitler a ignorat protestele comandanților săi, considerând că livrările sovietice erau mult prea importante pentru a fi întrerupte. Fuhrerul considera justificată această poziție cu atât mai mult cu cât partea sovietică își îndeplinea scrupulos obligațiile asumate.
În ceva mai mult de un an, din vara lui 1940 până în iunie 1941, cât a fost tratatul comercial în vigoare, Germania a primit un milion de tone de grâu, 9000 tone produse petroliere, 100.000 tone bumbac. 500.000 tone de fosfați, la care s-a adăugat o mare cantitate de materiale strategice.
Stalin a permis, de asemenea, Germaniei să transporte pe teritoriul URSS un milion de tone de fasole și soia din manciuria și cantități uriașe de cauciuc, tablă și alte materiale din Asia de sud-est.
Pe lângă asta, URSS a aceptat să achiziționeze metale și materii prime pentru Germania din terțe țări. Așa cum a subliniat ministrul Julius Schnurre, șeful delegației la tratativele de la Moscova, „Stalin ne-a acordat un ajutor generos în repetate rânduri”. Schnurre a mai subliniat și faptul că tratatul comercial însemna că „porțile orientului erau larg deschise pentru noi… de aceea, eficiența blocadei maritime britanice a scăzut considerabil”.
Stalin le-a permis germanilor să navigheze prin mările nordului și să-și repare vasele în porturile sovietice de dincolo de cercul polar. Nemții au început să profite de aceste înlesniri din septembrie 1939.
Pe 23 august 1939, s-a semnat la Moscova Tratatul de Neagresiune între Germania nazistă şi Rusia comunistă. Cele două ţări socialiste au devenit brusc prietene, au încheiat tratate comerciale de mare amploare şi de importanţă capitală pentru Germania, şi s-au angajat să nu tolereze pe teritoriul lor vreo activitate sau propagandă ostilă împotriva celeilalte părţi.
Pe 19 august, ambasadorul german la Moscova, Schulenburg, l-a informat pe Molotov, potrivit lui Valentin Berejkov, interpretul de atunci al lui Stalin, că relațiile germano-poloneze se deteriorau rapid și confruntarea putea avea loc în orice clipă, ceea ce ar fi dus la un conflict deschis. După părerea Fuhrerului, conflictul nu trebuia să afecteze clarificarea relațiilor sovieto-germane, mai ales că „interesele Rusiei vor fi luate în considerare”. După consultarea cu Stalin, Molotov i-a spus ambasadorului: „Dacă semnarea tratatului comercial are loc în ziua de 20 august, ministrul Reichului (Ribbentrop – n.red) poate sosi la Moscova în 26 sau 27 august”.
Dar Hitler era grăbit… Planificase invadarea Poloniei pentru 1 septembrie…
