New York Herald Tribune scria că, dacă fuhrerul ar fi răspuns printr-o notă diplomatică curtenitoare, el ar fi putut fără a lua angajamente să se apere împotriva acuzațiilor ce i se aduseseră și ar fi contribuit la o limpezire a atmosferei. În discursul său, care a ținut mai bine de două ore, cancelarul a menținut mai toate „afirmațiile sale inadmisibile”. Cuvintele contează puțin, ceea ce are însemnătate sunt faptele, iar ceea ce va face în viitor rămâne necunoscut. După acest ziar, discursul cancelarului nici n-a îmbunătățit, nici n-a agravat situația.
New York Times făcea o vie critică a teoriei spațiului vital și adăuga că Fuhrerul nu căuta aranjamente comerciale, ci dominația lumii.
În schimb, presa italiană era de altă părere. La Stampa din 29 aprilie scria: „Discursul cancelarului Hitler este eminamente constructiv și conține toate elementele necesare unei colaborări internaționale pentru menținerea păcii.
Denunțare acordului anglo-polon, cât și al celui german-polon, nu poate fi considerată ca un fapt important, deoarece aceste pacte nu existau decât cu numele.
Pentru Polonia, ieșirea la mare este o chestiune vitală, însă tot atât de importantă e și legătura directă între cele două părți ale Reichului.
Dreptatea este cea mai înaltă preocupare a popoarelor italian și german, care doresc să trăiascșă și nu să asuprească”.
Il Giornale D Italia din 30 aprilie publica o corespondență din Berlin, semnată de Mario Franchini. Germania și Italia continuă drumul drept – a spus d-l Hitler în discursul său – fără să le pese de politica de încercuire a statelor democratice. Presa internațională nu ține nicio clipă seama de dreptul natural și de voința liniștită și constructivă a puterilor axei, și de aceea se urmăresc planuri ofensive.
Italia și Germania lucrează pentru pace, însă sunt gata să-și apere toate drepturile lor vitale.
Germania întinde mâna Anglei și Poloniei, chiar și azi, ca să ajungă la o înțelegere sinceră și reciprocă.
Ziarele engleze din 29 aprilie aveau ca notă generală ideea că Fuhrerul nu mai trebuia judecat după declarațiile sale, ci după acțiunile sale. Dar adăugau că Anglia era oricând gata să examineze împreună cu Reichul situația generală, în măsura în care cancelarul Germaniei nu a închis porților oricăror tratative.
Daily Mail scria despre prima impresie creată la București de discursul lui Hitler. „România crede că pericolul războiului imediat a fost înlăturat și cțt privește țara noastră. Germania dorește numai să își extindă relațiunile economice cu noi”, ar fi declarat corepondentului DM o persoană din cercurile Ministerului Afacerilor Străine.
Manchester Guardian observa că Hitler nu pomenise nicăieri de Rusia, nici în partea discursului care trata politica externă. „Discursul d-lui Hitler a fost o capodoperă de îndemânare, de șiretenie și de elocință”, concluziona ziarul.
În discursul din 28 aprilie, Hitler „denunțase” politica de încercuire pe care Anglia o începuse împotriva Germaniei, de asemenea se referise la raporturile germano-polone, mai precis la Danzig.
