El a găsit un fragment de planiglob pe un pergament din piele de gazelă, datând din 1513. Harta, în nouă culori cu părți aurite, împodobită cu desene de plante, animale, nave, personaje alegorice, are semnele pe care le foloseau italienii și portughezii în ghidurile de navigație.
Autorul era un comandant de flotă, amiralul Piri Reis, care s-a semnat pe pergament ca fiind „fiul lui Hagi Mehmet și nepotul lui Kemal Reis” și a adăugat locul și data unde a făcut harta: orașul Gelibolu din Dardanele, luna muharem, anul 919 hegira mahomedană, adică perioada 9 martie – 7 aprilie 1513.
Piri Reis a menționat pe hartă: „Din opt Jaferya din acest tip și o hartă arabă a Hindului (India) și din patru hărți portugheze nou elaborate, ce indică țările Sindului (în prezent Pakistan), Hind si Çin (China) desenate geometric, și totodată dintr-o hartă desenată de Qulūnbū (Columb) în regiunea vestică, am extras-o. Prin reducerea a tuturor acestor hărți la o singură scară s-a ajuns la această formă finală, încât această hartă a acestor ținuturi să fie apreciată de navigatori ca fiind la fel de exactă și de încredere precum cele Șapte Mări de pe hărțile mai sus menționate”.
Uimirea savanților
Cercetătorii din secolul XX au fost uimiți că țărmurile estice ale Lumii Noi sunt redate mult mai fidel decât în hărțile apărute pâna la acea dată în Apusul Europei.
Și mai multă nedumerire a stârnit că Antarctica, descoperită oficial în anul 1820, apare pe harta lui Piri Reis.
Mai mult, harta nu indică linia de coastă a calotei glaciare a Antarcticii, ci marginea de sub gheață. Descoperirea a stârnit multe controverse între specialiști, deoarece continentul sudic se află sub ghețuri de sute de milioane de ani.
Mâna extratereștilor?
Erich von Däniken a tras concluzia că fusese opera extratereștrilor care, „după ce luaseră startul înalțându-se probabil deasupra orașului Cairo ar fi oferit oamenilor o fotografie pe care o făcuseră din Cosmos”.
Ludik Soncek, în cartea sa „Bănuiala unei umbre”, a lansat ipoteza că Piri Reis avusese o hartă a lui Cristofor Columb.
Unchiul său, amiralul Kemal, capturase un marinar care participase la toate cele trei călătorii ale lui Columb.
Acesta ar fi avut o copie a hărții descoperitorului Indiilor de Vest, care fusese trimisă în 1498 din insula Espagñola în Spania, episcopului Juan Rodrigo da Fonseca, președintele Consiliului Indiilor. Kemal, ar fi jefuit, lângă Valencia, șapte nave spaniole care se întorceau încarcate din Indii și pe marinari îi luase sclavi.
Profesorul Paul Kahle de la Universitatea din Bonn a întărit ipoteza, afirmând că pergamentul lui Piri Reis permite reconstituirea hărții lui Columb care s-a pierdut, exemplarul de la Biblioteca Națională din Paris fiind doar o reproducere incompletă.
Marina SUA nu a avut nicio explicație
În 1960, harta a ajuns la fostul căpitan din Marina SUA Arlington H. Mallery. Acesta, după ce a proiectat harta pe un planiglob, a stabilit că era mai exactă pe alocuri decât cele contemporane. Ea prezintă informații precise despre relieful, cursurile de apă și amplasarea munților din estul Americii de Sud, ceea ce era imposibil la doar două decenii de la descoperirea continentului.
Șocat, Mallery a cerut un punct de vedere de la profesorii Charles H. Hapgood și Richard W. Strachan, de la colegiul American Keene. Ei au ajuns la concluzia că, dacă se elimină posibilitatea folosirii unei tehnologii avansate, rămân în picioare doar două teorii care să explice prezența Antarcticii pe hartă.
Fie calota glaciară a Antarcticii este de factură recentă, având numai câteva mii de ani vechime, fie originalul hărții a fost făcut acum milioane de ani, când omul nu exista.
Comunitatea științifică a respins ambele teorii de frică să nu fie pusă în postura de a rescrie istoria umanității.
Tot în 1960, bucata de piele de gazelă a fost cercetată de experții Forțelor Aeriene ale SUA, care au concluzionat:
“Deliberarea conform căreia partea inferioară a hărții ilustrează coasta “Pământului Reginei Maud” este una rezonabilă. Găsim că aceasta este cea mai logică interpretare a hărții.
Detaliile conturate în partea de jos a hărții se potrivesc remarcabil cu rezultatele sondărilor făcute în zonă în timpul expediției antarctice britanico-suedeze, din anul 1949.
Aceasta indică faptul că linia de coastă a fost cartografiată înainte să fie acoperită de calota glaciară. Calota din regiune este astăzi groasă de aproximativ o milă. Nu avem idee cum informațiile acestei hărți pot fi împăcate cu presupusul nivel de cunoaștere geografică din 1513”.
Fotografie din satelit
Profesorii Charles Hapgood și Richard Strachan au arătat că harta seamănă perfect cu o fotografie a Pământului făcută din satelit. Din cauza formei sferice a planetei, o astfel de fotografie ilustrează continentele situate mai departe. Atât reprezentarea exactă a reliefului Americii de Sud, cât și cunoașterea limitelor nordice ale Antarcticii de sub banchize indică acest lucru, spun cei doi.
Viața lui Piri Reis
Piri Reis s-a născut în 1465 (???) în orașul Gallipoli, într-o familie de marinari. Pe numele sau real Piri Ibn Haji Mehmet, sub aripa unchiului amiral Kemal Reis, devine “om al mării”. Ajunge repede căpitan de vas, în slujba sultanului.
În 1511, când unchiul său, Kemal, moare, Piri se retrage în Gallipoli, unde se apucă de realizarea unei culegeri de hărți, cunoscută ca “Kitab-I Bahriye”. A avut acces la impresionanta bibliotecă a Constantinopolului, unde existau hărți antice, unele datând din secolul IV i.Hr., cum consemnează pe document.
În 1547, Piri este ridicat la rangul de Reis (amiral) și numit comandant al flotei otomane din Oceanul Indian. Își găsește sfârșitul în1554, când a fost decapitat pentru că a refuzat să-l susțină pe guvernatorul otoman Kuban Pașa, într-o campanie militară.
