„Demolarea s-a desfășurat treptat, pe parcursul verii anului 1986. Inițial, s-a scos tabla de pe acoperiș. Ulterior, s-a demontat structura metalică. Pe toată această perioadă, hala a conviețuit, ca un martor tăcut al trecutului, cu noile blocuri ce se ridicau amenințător în jurul pieței, până într-o zi, când a dispărut“, lasă mărturie arhitecta Mariana Croitoru în revista Uniunii Arhitecților din România.
Hala Mare a fost construită la cererea domnitorului Alexandru Ioan Cuza pentru comercializarea cărnii, după modelul Halelor din Paris.
Construită pe locul Pieței Mari de antreprenorul francez Alfred Godillot lângă primărie, a fost finalizată în 1872.
Era cea mai modernă și cea mai mare construcție din București, cu o suprafață de 2.700 metri pătrațiÎn următoarele decenii lângă ea au apărut: hala de pește, hala de fructe, hala de păsări și o hală de zarzavat. In apropiere, a fost ridicată Piața de Flori.
Potrivit Art Historia, Nucleul viitoarei Pieţe a Unirii, ca piaţă comercială, a fost Piaţa Mare, ulterior Piaţa Ghica, fondată în vremea Regulamentului Organic (1831-1832) peste râu de Hanul lui Manuc (la vremea aia cursul Dâmboviţei trecea pe sub zidurile sudice ale hanului).
Piaţa şi halele cu excepţia celei mari au fost demolate din dispoziţia lui Carol II, ocazie cu care se acoperă şi Dâmboviţa cu placă de beton (de la Piaţa Senatului (a Naţiunilor Unite – azi), până după P-ţa Unirii. Zona devenise insalubră şi destul de sordidă.
