Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria secretă > Guvernatorul Băncii Națiunii își trage un glonț în gură la 1921. Călătoria făcută împreună tatăl său în Țara Somalilor
Articole online

Guvernatorul Băncii Națiunii își trage un glonț în gură la 1921. Călătoria făcută împreună tatăl său în Țara Somalilor

Nicolae Ghika s-a sinucis, ca și bunicul său Aga Nicu Ghika, în anul 1921 din motive rămase neelucidate.

Se pare că Banca Națiunii al cărei guvernator era, fiind într-o situație deosebit de grea din cauza ingineriilor financiare ale genialului Stoian zis „Băncuță”, i-a cerut prin Tache Ionescu lui Nicolae Ghika ca pentru salvarea băncii să-i remită „genialului” polițe personale în valoare de 30 milioane lei.

O discuție penibilă cu tatăl său Dimitrie care, învinuindu-l că-și ruinează cei patru copii, i-a cerut să nu dea polițele, a dus, se pare, la decizia lui Nicolae Ghika de a-și trage un glonț în gura.

Expediția în Țara Somalilor

Născut la 1875, Nicolae Ghica-Comănești a fost explorator și om politic. Era copilul lui Dimitrie Ghica-Comănești, magistrat și deputat, și al soției acestuia, Zoe Ghica, născută Lahovary

A făcut studii de drept la Lausanne și Geneva, pe urmă atașat diplomatic la Paris, guvernator al Bancii Națiunii, președinte al Fondului forestier și ministru în Guvernul Marghiloman.

A fost un iubitor al naturii, protector al pădurilor naționale și vânător.

Și-a însoțit tatăl în expediția din „țara somalilor”, în anii 1895—1896, dar a călătorit și singur.

Observațiile celor doi ghika au stat la baza primei hărți exacte a Somaliei.

În 1899 a revăzut Africa, străbătând muntele Munții Atlas din Maroc, până la castelul Glahui, în marginea Deșertulului Sahara.

Până în Alaska

În 1910 și 1911 a traversat de două ori Oceanul Atlantic, pentru vizite și vânătoare în Statele Unite ale Americii și Canada.

În prima călătorie, după popasul din New York, a cercetat pădurile din statele New York, New Jersey, Pennsylvania, Maryland și Connecticut. Din Chicago s-a îndreptat, prin Minnesota și Dakota, spre câmpiile cu zăvoaie de plopi și sălcii înșirate pe malurile râurilor Mississippi și Missouri, spre întinsele preerii lipsite de vegetație forestieră și, mai departe, spre Rocky Mountains (Munții Stâncoși).

Trecând râul Columbia și culmile dealurilor din regiune, ca și Munții Cascade, s-a apropiat de Oceanul Pacific.

În ziua de 5 august 1910 a părăsit teritoriul continental și, pe micul vapor „Portland”, urmând coastele Canadei occidentale, a plecat spre nord.

După șase zile de navigație pe brațul de mare ce despărțea Columbia Britanică de Insula Vancouver, văzând mereu păduri „din malul mării până în vârful munților”, a ajuns iarăși pe teritoriul S.U.A., în Alaska.

Tatăl

Dimitrie Ghica-Comănești s-a născut pe 31 decembrie 1839, la Iași, și a murit în 1923, la Comănești.

Cunoscut și sub numele de Ghika Comăneșteanu a fost jurist, doctor în drept, politician, aventurier, unul dintre cei mai faimoși exploratori români.

A fost fiul boierului, doctor în drept, Aga Nicolae Ghica-Comănășeanul din familia Ghiculeștilor și al Ecaterinei Plagiano.

Este fratele geamăn al lui Eugen Ghica-Comănești, având încă trei frați (în afara fratelui geamăn), Maria, Nicolae și Gheorghe.

De la tatăl său moștenește două din cele zece moșii (87.000 hectare), domeniile Comănești și Palanca.

Urmează studiile universității Humboldt din Berlin, obținând o diplomă în drept.

Va deține funcțiile de prefect al județului Bacău, magistrat, membru al Camerei Deputaților între 1872-1892 și consilier regal.

 Se căsătorește cu Zoe Lahovari, cu care are o fată, Maria, căsătorită cu Leon Mavrocordat, și un fiu, Nicolae.

Activitatea de explorator

Iubitor al frumuseților naturii țării, pe care a cunoscut-o din copilărie și adolescență, străbătând-o apoi repetat — în munți, câmpie, Deltă — ca participant la acțiuni vânătorești de amploare, care l-au situat printre fruntașii cinegeticii românești din a doua jumătate a secolului trecut.

A călătorit prin țări străine — Austria, Franța, Germania, Anglia, Italia — dar faima de explorator i-a adus-o expediția organizată în anii 1895—1896, împreună cu fiul său Nicolae Ghica-Comănești, în „cornul oriental al Africii”, regiune ce cuprinde astăzi teritoriul Somaliei și sud-estul Etiopiei.

Acțiunea s-a desfășurat sub impulsul a două motive: explorarea, în folosul științei românești, a unor teritorii necunoscute și curiozitatea cunoașterii faunei exotice; impulsul determinant al efectuării ei: lectura memorialului contelui Ernest Hoys despre „țara somalilor”.

Harta

Un savant german, profesorul dr. Philip Pauliscke, s-a ocupat de totalitatea releveelor expediției Ghika, le-a calculat și, pe baza lor, a întocmit o hartă la scara 1: 1000000 și un memoriu științific.

El a arătat că deși expediția românească a avut un număr mare de predecesori în domeniul cartografiei Somaliei, abia acum s-a reușit să se realizeze o lucrare geografică importantă.

Același savant a ținut să noteze:

„Dimitrie și Nicolae Ghika înainte de a porni spre Africa au urmat cursuri de topografie și botanică pentru a putea fi astfel cât mai utili științei”.

Documentatul studiu al lui Pauliscke, publicat ca anexă la descrierea expediției, se încheia astfel:

„În cunoștința împrejurării că sunt cei dintâi români care au întreprins o călătorie științifică în Africa, șefii acestei expediții erau conduși, în toate explorările și releveele lor topografice, de un entuziasm patriotic care i-a îndemnat să dea numiri românești la patru puncte mai marcante, nou descoperite sau explorate de ei.

Trecătoarea peste Webi Shebeli (Fluviul leoparzilor), la est de gura Madesului și la sud de Sonmoretu, descoperită de exploratorii români, ca cea mai bună trecătoare, întrebuințată până astăzi de indigeni, a fost denumită, în onoarea prezenței celor doi Ghika pe malurile acestui fluviu, „Vadul Ghika”.

Alături de Vadul Ghika și culmea Lahovary, au mai fost consemnate și alte denumiri românești.

De remarcat că, în timpul expediției africane, Nicolae Ghika-Comănești a urcat, în chip de alpinist, muntele înalt de 1371 m. căruia i-a dat numele primului rege al României.

Impresiile expediționarilor români au fost comunicate în două cărți, una în limba română, cealaltă în limba franceză.

Ele sunt jurnale scrise cu acuratețe stilistică.

Registration

Aici iti poti reseta parola