O eventuală debarcare în Marea Britanie a trupelor naziste n-ar fi mirat pe nimeni în vara și toamna anului 1940. Hitler învinsese Franța în iunie 1940, iar forțele britanice fuseseră nevoite să se evacueze din Dunkerque. Mai mult, Germania declanșase puternice raiduri aeriene împotriva Marii Britanii. Royal Air Force a câștigat în cele din urmă Bătălia Marii Britanii, ceea ce a dus la prelungirea celui de-al Doilea Război Mondial și, până la urmă, la înfrângerea Germaniei.
Operațiunea Leul de mare nu a mai fost declanșată
Prin bombardamentele Luftwaffe, Hitler sperase să distrugă capacitățile militare și maritime ale Marii Britanii. După invazia Franței, dictatorul german viza invadarea Angliei în iulie 1940.
Operațiunea Leul de Mare, planul lui Hitler pentru această invazie, nu a mai fost pusă niciodată în aplicare. Prin 1941, liderii naziști renunțaseră la această idee.
Mulți istorici și experți militario consideră că Hitler a pierdut un moment foarte prielnic și că, în cazul unui atac, soarta întregului război ar fi fost alta. Motivele exacte ale invaziei abandonate de Hitler au rămas până acum neclare. În arhivele rusești s-au decoperit, însă, documente care explică de ce Hitler a renunțat la invazie. E vorba de mărturisile pe care feldmareșalul Friedrich Paulus le-a făcut sovieticilor după ce s-a predat la Stalingrad.
Mărturisirile făcute de generalul Friedrich Paulus
În timp ce era prizonier de război sovietic, în 1946, Paulus a oferit o relatare detaliată a planurilor naziștilor de a invada Anglia.
Planurile, care au fost publicateabia acum, au fost rezumate de Sven Felix Kellerhoff, senior editor al canalului german de știri Welt. „Friedrich Paulus a vorbit despre patru motive pentru amânarea invaziei. În primul rând, (Hitler) n-a vrut să riște o „pierderi a prestigiului” dacă invazia ar fi eșuat.
În al doilea rând, avea speranța că simpla amenințare cu submarinele și bombardamentele germane va face Marea Britanie să-și dorească pacea.
În al treilea rând, a existat calculul – desigur iluzoriu – de „a nu răni inamicul” prea tare pentru a putea crea o alianță mai târziu. În al patrulea rând, exista intenția clară a lui Hitler de a ataca URSS încă din vara lui 1940″.
Paulus a expus fiecare punct în detaliu – ceea ce a fost cu atât mai important cu cât a fost unul dintre liderii militari ai Reichului de la sfârșitul anului 1940 la începutul lui 1942.”
Paulus, care era în acel cel mai înalt prizonier de război al Germaniei, a fost interogat cu mare atenție de sovietici.El a completat un chestionar de 25 de puncte diferite, iar declarațiile sale s-au întins pe 10 pagini. El a povestit inclusiv despre momentul când Hitler a decis să anuleze invazia Marii Britanii.
„Când am ajuns la Înaltul Comandament al Armatei la Fontainebleau, în septembrie 1940, am avut impresia că atât comandantul șef al armatei, cât și șeful Statului Major credeau în seriozitatea intenției lui Hitler de a debarca.
Cu toate acestea, data planificată a debarcării pe țărmurile britanice a fost amânată de mai multe ori din octombrie. (Apoi) Operațiunea pentru 1940 nu a mai fost o opțiune din cauza vremii rea de la sfârșitul toamnei”.
Generalul german a concluzionat că până la declanșarea „Operațiunii Barbarossa” – invazia Germaniei asupra Uniunii Sovietice- în 1941, planurile pentru invazia Regatului Unit fuseseră efectiv abandonate.
Mărturisirile făcute de Paulus în prizonierat sunt una dintre ultimele părți rămase de digitizat din documentele sovietice legate de Germania în al Doilea Război Mondial.
Din 2014, acest proces a fost supravegheat de Institutul Istoric German de la Moscova și de Ministerul Apărării. În total, există aproximativ 28.000 de fișiere care conțin peste două milioane de pagini, informează ziarul Britanic Daily Express.
