A absolvit Institutul de Educaţie Fizică şi Sport (IEFS) din Bucureşti, promoţia 1980, devenind profesor de educaţie fizică.
Este unul dintre sportivii cu merite deosebite în afirmarea gimnasticii româneşti pe plan intern şi peste hotare, dar şi antrenor şi arbitru internaţional de gimnastică.
A debutat în gimnastică la vârsta de 12 ani, la Iaşi, sub îndrumarea profesorului Octav Ungureanu.
În 1963, este legitimat la clubul „Viitorul” din Bucureşti, de unde se transferă la Dinamo, tot în Capitală. La cele două cluburi, precum şi la lotul naţional, s-a pregătit cu antrenorul Mircea Rădulescu.
După ce obţine, în 1966, primul său titlu de campion la juniori, va câştiga, de-a lungul carierei sale sportive, peste 15 de titluri de campion naţional de gimnastică.
În cei peste zece ani de activitate competiţională internaţională, a participat la trei olimpiade, patru campionate mondiale şi tot atâtea campionate europene, două jocuri mondiale universitare şi la trei ediţii ale cupei mondiale, cucerind pentru gimnastica românească primele titluri de campion mondial şi european.
Din palmaresul său amintim: în 1974 (Varna, Bulgaria), medalia de aur şi titlul mondial la inele; în 1978 (Strasbourg, Franţa), medalia de bronz la inele; în 1979 (Fort Worth, SUA), medalia de argint la inele; în 1973 (Grenoble, Franţa), medalia de argint la inele; în 1975 (Berna, Elveţia), medalia de aur şi primul titlu continental la inele; în 1976 (Montreal, Canada) – medalia de bronz la inele, locul IV la sărituri, locul IX la individual compus şi locul VI cu echipa; la Cupa Mondială – medalia de bronz, în 1975; medalia de argint, în 1978, şi locul VI, în 1979, toate la inele.
Bogata sa carte de vizită mai cuprinde: două titluri de campion mondial universitar, şase titluri de campion balcanic şi nenumărate medalii obţinute la diverse concursuri internaţionale. În 1974, a fost declarat cel mai bun sportiv al ţării şi al treilea din Balcani.
După accidentul suferit (ruptură musculară) în timpul executării exerciţiului la inele, în cadrul Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, care i-a întrerupt activitatea competiţională, Dănuţ Grecu s-a dedicat muncii de antrenor la clubul Dinamo Bucureşti.
În 1984, a fost numit antrenor coordonator al colectivului de tehnicieni care avea să pregătească, la Centrul Olimpic din Reşiţa, lotul masculin de gimnastică.
Succesele repurtate i-au fost răsplătite prin acordarea titlurilor de Maestru al sportului (1971), Maestru emerit al sportului (1974) şi de Antrenor emerit (1992). În anul 2000, i s-a conferit Ordinul naţional „Serviciul Credincios” în grad de cavaler, menţionează site-ul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român, www.cosr.ro
