Hitler stabilește cu de la sine putere granițele Europei
.
Mărturiile din epocă atestă că, într-adevăr, Hitler personal a stabilit cum trebuie să arate granița dintre România și Bulgaria.
Wilhelm Fabricius, ambasadorul german în România, i-a prezentat, pe 3 august 1940, ministrului român al Afacerilor Străine, Mihail Manoilescu, o foaie cu următorul text. ”Führer-ul socotește retrocedarea Dobrogei de sud în graniţa de la 1913, inclusiv Silistra și Balcicul, ca o soluţie extraordinar de loială și de dreaptă, care trebuie acceptată pur și simplu. El însuși a dat bulgarilor sfatul să nu pretindă mai mult, ca să nu se intre într-un sistem de târguieli cu românii”.Decizia fusese luată de Hitler după întâlnirea de pe 15 iunie cu premierul bulgar.
Toate eforturile românești sunt zadarnice
Ambasadorul român la Begrad pleacă la Sofia să transmită guvernului bulgar că românii sunt de acord, dar ar dori să păstreze Silistra și o suprafaţă de circa 2 000 kmp.
„Din nenorocire – notează Mihail Manoilescu – bulgarii erau încurajaţi de toată lumea în rezistenţa lor. Nu numai de puterile Axei, ci și de ministrul Angliei la Sofia. Cât despre ministrul U.R.S.S., el propune chiar o frontieră comună între Bulgaria și Rusia prin împărţirea Dobrogei românești”.
Mai mult, ministrul de Externe bulgar refuză să trimită delegaţi la București dacă românii nu recunosc de la bun început „cedarea integrală a Cadrilaterului”. Într-o încercare disperată, Manoilescu trimite un Memorandum miniștrilor de ezterne ai Italiei și Germaniei. Subsecretarul de stat și șeful protocolului refuză să primească documentul . Le transmit romînilor că scrisoarea face mult rău României, hotărârea lui Hitler fiind irevocabilă.
De asemenea, celelalte încercări de a găsi o soluție reciproc acceptabilă cu bulgarii au eșuat.
Se mai poate vorbi de amiciția româno-bulgară?
La tratativele de la Craiova, pe 19 august, delegația română a făcut o nouă propunere de compromis: ca Silistra, portul Cavarna și Balcicul să rămână României.
Delegația bulgară a declarat, însă, că nu se poate abate cu nimic de la hotărârea lui Adolf Hitler. Reprezentanții României au uitat de tonul diplomatic, dar bulgarii au rămas inflexibili.
„Situaţia este acum schimbată și nu din vina noastră. Nu văd cum s-ar putea concepe un tratat de amiciţie în momentul în care se refuză chiar a se discuta punctul de vedere atât de moderat care a fost înfăţișat de noi în chestiunea teritorială. Opinia publică românească ar considera desigur aproape ca o batjocură să se vorbească de amiciţie în asemenea momente.
La replica lui Pomenov: Dar Dvs. respingeţi amiciţia bulgară?, Cretzianu i-a răspuns: Dvs. sunteţi aceia care respingeţi amiciţia română, arătându-vă intransigenţi și insistând asupra unor soluţiuni care nu pot fi privite decât cu cea mai adâncă nemulţumire de opinia noastră publică”, nota Mihail Manoilescu.
