A făcut ucenicia, timp de patru ani, pe lângă pictorul Simone Peterzano. A plecat la Roma la 16 ani şi a găsit repede protectori puternici, precum cardinalul del Monte şi marchizul Guistiniani.
Prima comandă importantă pe care a primit-o şi care i-a adus dintr-o dată reputaţia a fost cea a Capelei Contarelli, la San Luigi dei Francesi, în 1590.
Celebrul pictor italian, Caravaggio Michelangelo Merisi, s-a născut la 28 septembrie 1573, la Porto Ercole.
Primul tablou, „Sfântul Matei şi îngerul” (odinioară la Berlin, distrus în 1945) a scandalizat publicul. Artistul l-a înlocuit cu alt tablou – „Chemarea Sfântului Matei”, pentru care execuţia pare să-i fi luat mult timp.
Anterior, realizase lucrările „Bachus” de la Uffizi din Florenţa, cu o carnaţie bogată, şi „Cap de meduză” tot la Ufifizi. Caravagio nu a mai revenit ulterior la aceste subiecte de natură moartă.
Fugar
Din cauza spiritului său răzbunător, în 1604, i se intentează un proces, şi ajunge să fie fugar în Malta, Sicilia, Napoli.
„Un Popas”, realizat în timpul fugii în Egipt, „Magdalena adormită” de la Galleria Dforia, „Prezicătoarea de la Luvru”, „Amorul învingător”, de la Berlin, arată un Caravaggio liniştit şi chiar graţios.
Citește și Caravaggio: Un asasin în arhivele Poliției
A provocat o revoluţie în pictură, prin decorarea bisericii San Luigi dei Francesi. I-a plăcut să introducă în scenele religioase oameni obişnuiţi, din popor.
„Coborârea în mormânt”
În 1604, a finalizat cel mai emoţionat dintre tablourile sale religioase, „Coborârea în mormânt”, astăzi aflat la Pinacoteca Vaticanului. În acelaşi spirit sunt şi lucrările „Fecioara cu copilul Isus” şi „Sfânta Ana”. Tot din această perioadă datează probabil şi „David”, ţinând capul tăiat al lui Goliat, care trece drept autoportretul artistului (FOTO).
Din anii care au precedat plecarea la Roma datează „Moartea Fecioarei”, de la Muzeul Luvru.
În perioada în care s-a refugiat la Napoli a pictat mai multe tablouri, printre care „Biciuirea lui Hristos”, de la San Domenico Maggiore, şi „Cele şapte fapte ale milosteniei”.
Capodopera perioadei malteze este „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”, de la catedrala din Valetta.
În 1608, la Siracuza, a executat pentru Biserica Santa Lucia, ”Înmormântarea sfintei”. Ultima pânză a maestrului, executată la Palermo, „Închinare a păstorilor”. A fost rănit, arestat şi închis.
