Ginerele Veronicăi Micle moare la ospiciul în care fusese internat și Eminescu

 

În 1888 publică poezii în revista „Contemporanul” și studiul „Stil şi gândire”, în care cercetează stilul câtorva scriitori români, numărându-se printre primii cercetători ai prozei lui Eminescu.

A fost căsătorit cu Virginia Livia Micle, născută în 1868, fiica mai mică a lui Ștefan și Veronica Micle, cu care s-a logodit de revelionul 1891.

În 1894 era invitatul special al lui Cesare Lombroso la Congresul de Antropologie de la Roma și începea la Viena un tratament cu psihiatrul Kaft-Ebing, în urma surmenajului intelectual cu diagnosticul „nevroză astenică”.

A murit în mod neașteptat la 24 martie 1896, la ospiciul Mărcuța din București, unde fusese internat și Mihai Eminescu.

Născut la 2 aprilie 1861 în Iaşi, Eduard Gruber, estetician, critic literar și psiholog, a fost fiul arhitectului german Iosef Gruber, mama fiind româncă din familia Coroi, înrudită cu domnitorul A. I. Cuza.

A urmat cursurile facultății de litere si filosofie a Universității din Iasi, având ca profesor de filosofie pe Constantin Leonardescu si de psihologie, pedagogie si estetica pe Constantin Dimitrescu-Iași.

Apoi a urmat cursuri la cele mai prestigioase universități europene, susținând la Leipzig doctoratul în psihologie.

Participă la congresele internaționale de psihologie de la Paris (1889) și Londra (1892), unde lucrările sale despre fenomenul „audiției colorate” sunt bine primite.

A fost profesor la Universitatea din Iași, Facultatea de Litere şi Filozofie, Catedra de psihologie, pedagogie şi estetică, unde a pus bazele unui laborator de psihologie experimentală. 

Între 1891 si 1893 pleca din nou la Leipzig împreună cu soția Virginia, unde asista la celebrele lecții de psihologie experimentală ale lui Wilhelm Wundt. Sub îndrumarea lui Wilhelm Wundt obținea titlu de doctor în psihologie în 1893.

Teza de doctorat are ca temă Luminozitatea specifică a culorilor.

În 1893 îi apare lucrarea de doctorat în „Studii filosofice”, alături de cea a lui Motru și ale altor nume celebre.

Preocupat fiind de un laborator de psihologie la Universitatea din Iași, în anul 1893, întorcându-se de la Leipzig, mergea la București în audiență la Ministrul Instructiunii de atunci, Take Ionescu.

Acesta îi promitea înființarea unui laborator de Psihologie Experimentală. Iar la scurt timp era elaborat devizul pentru aparatură si regulamentul de funcționare, fiind asigurate spațiul si fondul bibliotecii.

În ziua de 21 octombrie 1893 ținea lecția inaugurală și astfel lua ființă primul laborator de psihologie experimentală din România.