Evenimentul Istoric > Articole online > România comunistă > Gheorghiu Dej îi minte frumos pe țăranii din Cistei: Metodele de constrângere sunt străine de noi și fac foarte mult rău partidului
Articole online

Gheorghiu Dej îi minte frumos pe țăranii din Cistei: Metodele de constrângere sunt străine de noi și fac foarte mult rău partidului

Iată cum prezenta Gheorghe Gheorghiu Dej ideea de gospodărie colectivă țăranilor din satul Cistei, raionul Alba, regiunea Hunedoara, care veniseră cu o plângere la el, privind modul în care se făcea colectivizarea în sat:

,,În gospodăria colectivă trebuie să intre numai aceia care sunt convinși că gospodăria colectivă este mai bună decât mica gospodărie individuală. Încet-încet, se vor convinge și ceilalți țărani și vor veni de bunăvoie, nu silit.

Cu sila nu se poate face gospodărie colectivă. Dacă ai băga spaima în oameni, greu poți să te apropii de ei, mai ales că țăranul nu uită. Metodele de constrângere sunt străine de noi și fac foarte mult rău partidului nostru (…)

O bună gospodărie nu poate fi rezultatul constrângerii. Tot ce s-a făcut sub presiune, arestări, bătăi, a amărât țărănimea și a făcut mare rău partidului, pentru că asemenea  procedee îndepărtează masele de partid. Oamenii spun: ,,Uite ce fac comuniștiii!” (…)

Nu este admisibil să ameninți oamenii cu închisoarea sau să-i mâni cu biciul în gospodăria colectivă”.

Limbajul dublu al conducerii de partid

Liberul consimțământ era invocat de propaganda doar atunci când era cazul.

În presă se prezentau reușitele, dar în ședințele cu ușile închise se utiliza un limbaj direct, legat de realizarea cooperativizării indiferent de mijloace.

Crearea cooperativelor agricole de producție cu rentă avea ca scop impulsionarea procesului de transformare socialistă a agriculturii prin atragerea țărănimii mijlocașe.

Cooperativele Agricole de producție erau concepute ca un fel de hibrid între gospodăriile agricole colective de la care păstrau modul de organizare și muncă și între întovărășirile agricole de la care luau dreptul de proprietate individuală asupra pământului.

O vacă și trei porci

La intrarea în cooperative țăranii duceau împreună cu pământul și inventarul: animale, mașini și unelte agricole, care și căruțe.

Țăranii aduceau și sămânța necesară semănării terenului adus în cooperativă. Pentru fiecare hectar  adus în cooperativă, țăranii trebuia să dea o contribuție cuprinsă între 300 și 1000 de lei.

Celor ce veneau cu inventor li se scădea contribuția.

Cooperatorul putea să își păstreze 20 până la 30 ari de teren pentru grădină sau livadă  și în proprietate casa de locuit, o  vacă, trei porci, zece oi, douăzeci de stupi și păsări.

Activitatea se făcea pe bază de plan, iar lucrările se executau în comun, țăranii fiind organizați în brigăzi și echipe, după același sistem practicat în colective și întovărășiri.

Retribuția se făcea după cantitatea și calitatea muncii, după sistemul practicat în gospodăriile Agricole colective, fiecărui țăran revenindu-i și o anumită cotă de produse proporțională cu terenul adus în cooperativă.

Pământul adus în cooperative rămânea în continuare în proprietate individuală a membrilor cooperatori, care aveau dreptul să-l doneze sau să-l lase moștenire.

Prevederea aceasta era o înșelătorie, de vreme ce țăranul era deposedat de mijloacele de muncă intrate automat în patrimonial cooperativei, iar pământul nu putea fi înstrăinat prin vânzare.

Nici această formă de organizare nu s-a bucurat de succes.

Între 1956 și 1958 s-au format doar 125 de cooperative de producție.

Registration

Aici iti poti reseta parola