Un faimos vraci apaș, Geronimo și-a dobândit o faimă națională fiind ultimul indian care s-a predat autorităților Statelor Unite.
Timp de aproape 30 de ani, Geronimo și grupul său au rezistat tentativelor americanilor de a le lua pământurile și a-i închide într-o rezervație.
A fost un războinic neînfricat și un expert al supraviețuirii în deșert. Cei mai buni ofițeri ai US Army au descoperit că este aproape imposibil să-l descopere pe Geronimo, cu atât mai puțin să îl învingă.
În 1877, Geronimo a fost nevoit să se mute în rezervația San Carlos, din Arizona, pentru prima dată, însă era departe de a fi înfrânt.
Prima evadare
Geronimo a tratat rezervația ca pe o mică parte a vastului teritoriu pe care îl considera ca aparținând în continuare apașilor.
Sătul de restricții și de corupția din rezervație, el și mulți alți apași au evadat pentru prima oară în 1881.
Timp de aproape doi ani, grupul de apași a atacat puncte ale autorităților din sud-vestul țării, în ciuda eforturilor armatei de a-i opri.
În cele din urmă, Geronimo a renunțat la hărțuirea armatei americane și a acceptat să se întoarcă în rezervație, în 1884, potrivit propriilor condiții.
Festivalul berii
Nu a rămas prea mult timp aici. Printre numeroasele reguli impuse apașilor în rezervație era și interzicerea oricăror băuturi alcoolice, inclusiv o bere slabă pe care băștinașii o fabricau în mod tradițional din porumb.
La începutul lunii mai 1885, Geronimo și alte câteva căpetenii organizează în mod intenționat un festival al berii de porumb.
Considerând că autoritățile nu vor îndrăzni să pedepsească un grup atât de numeros, el le anunță deschis autorităților intenția organizării evenimentului.
Totuși, din cauza unei neînțelegeri de comunicare, armata nu dă nici un răspuns. Geronimo și ceilalți au presupus că lipsa unui răspuns însemna că armata pregătea pedepsirea drastică a libertății pe care și-o luaseră.
A doua evadare
Atunci, în loc să rămână în rezervație, unde erau expuși, Geronimo fuge împreună cu 42 de bărbați și 92 de femei și copii.
Deplasându-se rapid spre sud, căpetenia a atacat coloniile pe care le-a întâlnit în drum, pentru a face provizii.
Într-unul din aceste raiduri, el a atacat o fermă aflată în proprietatea unui bărbat, pe nume Philips, omorându-l pe el, pe nevasta lui și pe cei doi copii ai lor.
Fermierii înspăimântați au cerut o intervenție militară rapidă. Generalul George Crook a fost cel care a coordonat vânătoarea de apași. Mii de soldați i-au urmărit pe fugari, însă Geronimo și trupa lui s-au despărțit în grupuri mai mici, rămânând ascunși.
Eșecul lui Crook de a-l prinde pe indian l-a determinat în cele din urmă să demisioneze. A fost înlocuit de generalul Nelson Miles. Acesta a strâns 5.000 de soldați pentru operațiune și a stabilit 30 de stații heliograf pentru a îmbunătăți comunicațiile.
Lovitura de grație
Cu toate aceste eforturi, nici Miles nu a putut să-l prindă pe abilul războinic.
Totuși, după ce a fost informat că mulți dintre cei rămași în rezervația apașă, inclusiv familia sau, au fost duși în Florida, Geronimo și-a pierdut dorința de a mai lupta.
După un an și jumătate de fugă, el și cei 38 de apași care mai rămăseseră din grup se predau necondiționat generalului Miles, pe 4 septembrie 1886.
Deportat în Florida, Geronimo a fost închis și ținut departe de familie timp de doi ani. În cele din urmă, a fost eliberat și s-a mutat împreună cu toată familia în teritoriul indian din Oklahoma.
Va muri de pneumonie la Fort Sill, Oklahoma, în 1909.
