Generalul român care a construit fortificații la Plevna și Griviţa trece la Domnul pe 1 octombrie

 

Pe 1 octombrie 1935 se stingea la București ofițerul român care, în vara anului 1877, a condus lucrările de fortificaţie de la Calafat, unde s-au construit forturi, amplasamente pentru bateriile de artilerie.

Sub conducerea sa s-au executat lucrări pentru bateria „Mihai Viteazul”, iar apoi amplasamente pentru artilerie şi fortificaţii la Plevna, Griviţa şi Vidin.

Generalul Grigore Crăiniceanu, membru titular al Academiei Române (18 mai 1911), s-a născut la 20 iulie 1852, în localitatea Crainici, judeţul Mehedinţi.

A absolvit Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, urmând apoi cursurile Şcolii Militare din Iaşi şi pe cele ale Şcolii de Ofiţeri de Geniu din Bucureşti, pe care a terminat-o în 1873 cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Batalionul 1 de geniu.

Şi-a continuat pregătirea la Şcoala de Aplicaţie de Artilerie din Bruxelles, unde l-a avut ca profesor pe generalul H. Brialmont, unul dintre cei mai mari specialişti în fortificaţie din acea epocă.

A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1909) şi a îndeplinit mai multe funcţii: profesor de fortificaţii la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie, la Şcoala de Artilerie şi Geniu şi la Şcoala Superioară de Război din Bucureşti, şef al Serviciului geniu al Corpului 2 armată, secretar general al Ministerului de Război, subşef de stat major la Corpul 2 armată, comandant al Brigăzii 7 infanterie şi Diviziei 1, inspector general al Geniului, şef al Statului Major General, ministru de Război (1909-1910).

În anii războiului de reîntregire naţională (1916-1918), a contribuit la întărirea şi modernizarea liniei fortificate Galaţi-Nămoloasa-Focşani.

Specialist în fortificaţii, a lăsat valoroase lucrări de specialitate: „Constituirea cetăţilor şi fortificarea ţărilor cu aplicaţiuni la fortificarea României” (1883, Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române); „Utilitatea Cetăţilor” (1889); „La fortification permanente actuelle” (1889, 1899); „Geografia militară. Frontiera Carpaţilor. Idei de apărare. Studiu de teren în anii 1888-1889-1890” (1894) – considerată una dintre cele mai însemnate lucrări de geografie militară, legată strâns de problemele apărării; „Tratat de fortificaţiune” (1911) ş.a.

De numele său se leagă punerea bazelor „Revistei armatei” (1883) şi a „Cercului publicaţiunilor militare” (1889).

A fost membru corespondent (din 14 mai 1910), apoi membru titular (din 18 mai 1911) al Academiei Române.

Decorat cu Ordinul „Steaua României”, Ordinul ”Coroana României” şi Medalia „Virtutea Militară”, cu ordine şi medalii străine.

 

Sursa: Agerpres