Frumoasei Mucenițe i se taie sânii și limba

 

Sfânta Muceniță Anastasia, prăznuită astăzi, a trăit în vremea împăraților păgâni Deciu (249-253) și Valerian (253-260).

A rămas orfană de ambii părinți la vârstă de trei ani. A fost luată spre creștere de stareța unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia.

Sfânta Anastasia s-a făcut vestită printre creștini datorită frumuseții duhovnicești, iar printre păgâni, datorită frumuseții trupești.

Guvernatorul păgân Probus, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați la mănăstirea în care această viețuia, că să o aducă pe Anastasia înaintea lui. Adusă înaintea guvernatorului, ea și-a declarat credință în Hristos.

Guvernatorul a încercat mai întâi să o ademenească pe Anastasia, căci dorea să o ia de soție, apoi a trecut la sinistre amenințări.

Însă, mucenita a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci și de sute de ori, de este cu putință”.

Monahia Anastasia a fost supusă multor chinuri: i s-au tăiat sănii și limba, iar în cele din urmă a fost omorâtă prin decapitare în afară cetății.

În Mănăstirea Grigoriu se pastrează gambele, talpa stânga, mâna dreapta a moaștelor Sfintei Anastasia Romana.

Numele Anastasia înseamna înviere.

 

Sursa: crestinortodox