A rămas orfană de ambii părinți la vârstă de trei ani. A fost luată spre creștere de stareța unei mănăstiri de lângă Roma, care se numea Sofia.
Sfânta Anastasia s-a făcut vestită printre creștini datorită frumuseții duhovnicești, iar printre păgâni, datorită frumuseții trupești.
Guvernatorul păgân Probus, auzind de frumusețea ei, a trimis soldați la mănăstirea în care această viețuia, că să o aducă pe Anastasia înaintea lui. Adusă înaintea guvernatorului, ea și-a declarat credință în Hristos.
Guvernatorul a încercat mai întâi să o ademenească pe Anastasia, căci dorea să o ia de soție, apoi a trecut la sinistre amenințări.
Însă, mucenita a răspuns: „Gata sunt să mor pentru Dumnezeul meu nu doar o dată, ci și de sute de ori, de este cu putință”.
Monahia Anastasia a fost supusă multor chinuri: i s-au tăiat sănii și limba, iar în cele din urmă a fost omorâtă prin decapitare în afară cetății.
În Mănăstirea Grigoriu se pastrează gambele, talpa stânga, mâna dreapta a moaștelor Sfintei Anastasia Romana.
Numele Anastasia înseamna înviere.
Sursa: crestinortodox
