Tot gazetarul concluziona: „Dacă n-ar fi căzut victimă unei răzbunări de o potență egală cu farmecul ei rău întrebuințat, care ar fi fost sfârșitul Titei Cristescu?…
Cu siguranță o moarte la fel de catastrofală – cum ne arată povestea vieții atâtor Tite tot atât de frumoase, tot atât de nesățioase – dacă nu prin otravă, în orice caz sub gloanțele de revolver ale unei rivale sau ale propriei mâini, în spasmurile unei disperări sau desamăgiri”.
În seara zilei de Crăciun a anului 1935, în jurul orei 23:00, Gella Gregorian, sora Titei Cristescu, se întorcea de la cinema cu soţul său când a văzut lumină în apartamentul acesteia din urmă situat în Bulevardul Brătianu nr. 3. A urcat împreună cu prietena ei, Mărioara Constantinescu.
Era veselă înainte să moară
Iată ce povestea Gella Gregorian: „Am sunat la Tita. Ea a venit şi ne-a deschis. Era veselă.
Ne-am îmbrăţişat şi mi-a explicat cum Cuza Hotta, viitorul ei soţ, pe care îl condusese cu trenul, n-a vrut s-o lase să petreacă singură o noapte în tren şi de aceea a înapoiat-o de la Turnu-Severin, sosind pe la ora 10 seara, în Capitală.
Deodată văd că se schimbă la faţă.
Îmi declară că îi este rău. Simte o senzaţie specială la gură.
Mă reped la baie, îi aduc un pahar cu apă din care tocmai băuse.
Tita se simţea din ce în ce mai rău.
Alarmată, trimit pe Mărioara jos, la soţul meu. Tita, între timp, are convulsiuni, vomită, e întinsă pe pat.
Bărbatul meu a telefonat pe rând la mai mulţi doctori, dar nu i-a găsit acasă. S-a suit într-o maşină şi s-a dus la salvare. Tita murise”.
Otrăvită cu cianură de potasiu
Rezultatul autopsiei a fost moarte provocată de otrăvire cu cianură de potasiu. Anchetatorii au constat că cianura fusese injectată în bomboanele pe care le mâncase Tita.
Criminaliştii au ridicat cutia cu bomboane din apartamentul tinerei.
”Se constată că din acestea lipseau exact atât cât mâncase Tita. Servitoarea nu se atinsese de ele. Ea declara în stânga şi în dreapta că nu îi stă în obicei să guste şi cu atât mai puţin să mănânce din bomboanele şi prăjiturile stăpânei”, scrie V. D. Fulger în cartea ”Destine ale reginelor frumuseţii”.
Miss România
Tita devenise celebră după ce câștigase un concurs de Miss la Berlin fusese declarată Miss România în 1926. Era admirată şi curtată de o mulţime de bărbaţi.
Spera să facă o mare carieră în cinematografie. A divorțat de soțul său Sandu Bujor care dăduse între timp faliment. Oricum era o căsătorie aranjată, părinţii lor fiind membri marcanţi ai Partidului Comunist.
A încercat vreme de trei ani o carieră de actriţă la Berlin, fără succes, şi a jucat roluri secundare în două piese, la teatrul Regina Maria.
Amantul Liviu Ciulei
Frumoasa Tita a sucit capul multor bărbaţi însuraţi şi a frânt multe inimi. Însă, relația cu inginerul Liviu Ciulei – tatăl regizorului Liviu Ciulei care a câștigat Premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes în 1965, pentru filmul Pădurea spânzuraților – a devenit faimoasă.
Acesta a fost acuzat și judecat că a otrăvit-o. În cele din urmă a fost achitat.
Inginerul Ciulei, cunoscut și ca „Francmasonulˮ sau „Miliardarulˮ, avea nevastă şi doi copii acasă, dar făcuse o pasiune nebună pentru Tita. Iubirea lor a durat şase ani, timp în care „Miliardarulˮ i-ar fi promis că o ia de soție.
”El suferă de gelozie, fapt pentru care nu de puţine ori dă naştere la scandaluri învinuind-o pe Tita de infidelitate. Uneori îi trage amantei şi câte o palmă sau un pumn. Gesturi de «iubire» devenite cunoscute nu numai de apropiaţii familiei Cristescu, ci şi de oameni din cercuri mai largi”, mai scrie V. D. Fulger în cartea ”Destine ale reginelor frumuseţii”.
„Tată-peşte”
Gheorghe Cristescu- Plăpumarul a făcut plângere la poliţie, acuzându-l de crimă pe inginerul Liviu Ciulei, căruia îi cerea acestuia despăgubiri de multe milioane de lei.
Din acel moment, moartea Titei s-a transformat în cel mai mediatizat scandal de alcov interbelic, dar și într-o afacere pentru Cristescu-Plăpumarul.
„În timpul procesului, iese la iveală postura de „tată-peşte” a lui Gheorghe Cristescu, care încurajase relaţia fiicei cu bărbatul bogat.
Şi el şi restul familiei abuzau de inginerul Ciulei, care le vărsa, la cerere, sume de bani, pe lângă cadourile generoase pe care Tita le primea şi le dădea, mai departe, membrilor familiei.
De altfel, la moartea ei, la numai 28 de ani, Tita Cristescu a lăsat o avere evaluată între 3-5 milioane lei, sumă foarte mare atunci, plus blănurile, bijuteriile şi apartamentul din buricul Capitalei, în care locuia”, scrie Monica Cosac pe bucuresti-centenar.ro.
Ultima spovedanie
Zece ani mai târziu, după război, la ultima spovedanie, servitoarea din casă, Maria Suciu, a mărturisit că ea a otrăvit-o pe stăpâna ei, Tita Cristescu.
Mobilul fusese jaful. Servitoarea furase în timp lucruri de valoare, bijuterii şi se temea că va fi descoperită.
O altă variantă este că slujnica i-ar fi spus preotului pe patul de moarte că a otravit-o pe Tita cu cianură ”pentru ca era prea frumoasă, avea de toate, iar eu nu aveam nimic”.
Când a murit Tita, slujnica nu se găsea în apartament, ci plecase de Ajun, acasă, în Ardeal.
Plăpumarul, primul secretar general al PCR, condamnat de comuniști
Gheorghe Cristescu-Plăpumarul (în fotografie dând mâna cu Ceaușescu în 1971), născut în 1882 și mort în 1973, fost secretar general al Partidului Comunist din România în perioada 1921 – 1924, fiind printre fondatorii acestuia.
Omul care, în numele Partidului Socialist din Romania, a fost mandatat să discute personal cu Lenin, în toamna anului 1920, despre condițiile de aderare la Internaționala a III-a, nu a fost iertat de regimul comunist pentru faptul că, după 23 august 1944, a trădat clasa muncitoare, atunci când la alegerile din 1946 s-a alaturat „clicii lui Titel Petrescu”, candidând in județul Vâlcea pe listele Partidului Social-Democrat Independent.
A fost trimis, în 1950, la Canal, condamnat la patru ani.
Plăpumarul comunist a fost și patron, având un atelier de plăpumarie și o cârciumă în București, dar și un hotel în Călimanești.
Tita Cristescu a fost înmormântată la Bellu, fără slujbă religioasă, doar
o fanfară a intonat Internaţionala, în timp ce Plăpumarul ţinea pumnul ridicat, cum era salutul proletar.
